Prima vizită străină în România, imediat după evenimentele din 1989, a fost a șefului diplomației sovietice Eduard Șevarnadz, care era al doilea om în stat după Gorbaciov.

„În 1989 am fost primul care a vizitat Bucureștiul când președintele Iliescu era înconjurat de tancuri. I-am spus că Uniunea Sovietică este cu el” – Șevarnadze, Eduard. Shevardnadze feels betrayed by the West. The Telegraph, 27 noiembrie 2003.

Cel puțin la nivel oficial, vizita lui Șevarnadze la București s-a petrecut pe 6 ianuarie 1990, dar este interesant că fostul lider sovietic vorbește în interviul citat despre „vizita din 1989.”

Este posibil ca Șevarnadze să fi trecut de două ori prin București, prima dată în timpul evenimentelor din decembrie 1989 sau înainte de declanșarea schimbării, și încă o dată la începutul lui 1990, după ce apele se mai liniștiseră. Sau poate că Șevarnadze ne-a arătat că evenimentele începute în 1989 au continuat, în diferite forme, și pe parcursul anului 1990…

Dar, indiferent câte vizite a efectuat Șevarnadze la București în timpul acelor evenimente, trebuie remarcat interesul rușilor pentru țara noastră și prezența acestora imediat după instalarea noii puteri. 

Venirea lui Șevarnadze la București poate căpăta alte valențe dacă analizăm declarația lui Erich Honecker, fostul lider comunist est-german, care, vorbind despre o strategie pe termen lung a KGB-ului a evocat „o scurtă vizită a lui Șevarnadze pe țărmul Mării Negre, în toamna lui 1984, adică încă în timpul lui Cernenko, în cursul căreia s-a căzut de acord că totul trebuia să se schimbe în Uniunea Sovietică” 

Pare să fi existat o relație mai puțin știută între Iliescu și Șevarnadze. Așa susține publicistul Tudor Păcuraru, fost analist în cadrul Serviciului Român de Informații.

Colonelul în rezervă, autorul mai multor cărți dedicate istoriei recente, susține că situația României de după evenimentele din decembrie 1989 a fost stabilizată cu ajutorul rușilor, și în special a fostului ministru de externe sovietic Eduard Șevarnadze:

„Noi trebuie să-i fim în primul rând foarte recunoscători lui Eduard Șevarnadze, al cărui nume real este Gheorghe Șevarnadze. El s-a botezat târziu, la sfârșitul anilor ’90, iar numele său de botez este Gheorghe.

Din această cauză, în timpul ultimului mandat prezidențial al domnului Iliescu, când s-a dus în Georgia și s-a întâlnit pe aeroport cu domnul Șevarnadze i-a spus: Ce mai faci Gheorghe? Jurnaliștii aflați în jur n-au înțeles nici până azi despre ce e vorba, pentru că nici Șevarnadze n-a făcut public faptul că s-a botezat și numele său de botez este Gheorghe.

Și Iliescu mai știa ceva: știa că Șevarnadze este colecționar de icoane, de icoane cu Sfântul Gheorghe. Și i-a dus una special pregătită de la Patriarhie. De unde știa de numele secret a lui Șevarnadze? De unde știa de icoană? De unde știu eu toată povestea asta? Există unele avantaje. Noi trebuie să știm că momentul esențial a fost întâlnirea din ianuarie dintre Iliescu și Șevarnadze„ a explicat Tudor Păcuraru, pentru EVZ Capital.