Imaginile de mai jos au fost surprinse, miercuri, 16 noiembrie 2022 în Aula 1 a Universității Maritime din Constanța (UMC). În prezidiu se află Mihnea Costoiu, rectorul Universității Politehnice din București (UPB), flancat la stânga de Cornel Panait, președintele Senatului UMC și la dreapta de Violeta-Vali Ciucur, rectorul UMC.

În sală se află câteva sute de studenți ai Universității Maritime alături de conducerea statutară a Ligii Studenților (LSUMC), o parte dintre membrii comunității Alumni și reprezentații presei constănțene.

Subiectul dezbaterilor, desființarea UMC

Marți, 8 noiembrie, la Constanța s-a aflat “pe surse” că trei personaje puțin conoscute opiniei publice de la malul mării au pus gând rău UMC-ului, plănuind în mare secret desființarea acestei universități, printr-o „fuziune” cu Politehnica București.

Conform informațiilor primite la cald, în spatele conspirației s-ar fi aflat Mihnea Costoiu, actualul rector al UPB, Gigel Paraschiv, secretar de stat în Ministerul Educației și fost prorector al UPB (2012) și Cornel Panait, președintele Senatului UMC.

Această veste nedorită a declanșat un imens scandal la Constanța, întreaga comunitate maritimă mobilizându-se în doar câteva ore, în frunte cu reprezentanții administrației locale și Alumni pentru apărarea UMC, a identității și intereselor economice ale orașului.

A urmat o cascadă de ieșiri publice în mass-media locală, dezvăluiri, declarații și postări pe rețelele de socializare, note de protest și petiții adresate Ministerului Educației.

De partea complotiștilor, singura voce prezentă pe toate canalele în favoarea desființării a fost cea a președintelui Senatului UMC, Cornel Panait, disperat ca nu care cumva să-și piardă privilegiile.

Total decuplat de realitățile sociale și lipsit de argumente, Profesorul Panait, în vârstă de aproape 72 de ani, i-a cerut ajutorul mai tânărului Mihnea Costoiu, context în care rectorul UPB s-a deplasat în regim de urgență la Constanța cu mașina personală.

În aceste circumstanțe, miercuri 16 noiembrie a.c., Costoiu a fost întâmpinat cu pancarte la sediul UMC de studenții marinari, de reprezentanți ai societății civile și, evident, de ziariștii chemați martori la dezbatere.

Încurcat de situația tensionată și de prezența presei pe care nu și-o dorea acolo, Costoiu s-a gândit în prima fază să șteargă putina pe ușa din spate, în stil englezesc. Era totuși prea târziu, deoarece fusese deja văzut în instituție.

A ales astfel să intre în aula universității pentru a participa la dezbateri, mai mult la insistențele lui Cornel Panait.

Cornel Panait, ilegal la conducerea Senatului UMC

În tentativa de demorale a învățământului civil de marină, Cornel Panait s-a folosit de funcția de Președinte al Senatului Universității Maritime, pe care o deține ilegal și nestatutar, având în vedere că personajul se apropie vertiginos de vârsta de 72 de ani.

Conform relatărilor presei locale, Panait, în complicitate cu Violeta-Vali Ciucur (VVC) au pus la punct o adevărată dinastie la nivelul conducerii Universității Maritime din Constanța, după modelul Putin-Medvedev, perpetuată din 2004.

Astfel, Cornel Panait a avut două mandate de Rector la UMC, în perioada 2004-2012, fiind succedat de Violeta-Vali Ciucur, pentru ca ulterior Panait să-și revendice un al treila mandat de Rector, la limita legalității, în etapa 2016-2020.

Din martie 2020, Violeta-Vali Ciucur a revenit pe pozița de Rector, în timp ce Panait a ajuns Președinte al Senatului, având însă delegate majoritatea atribuțiilor Rectorului.

Practic, în ultimii ani, Panait a fost și președinte al Senatului și Rector, în timp ce Rectorul Violeta-Vali Ciucur a ocupat ilegal poziția de membru în Senaul UMC, situație ce încalcă flagrant Legea Educației, Carta Universitară și normele constituționale.

În ciuda faptului că toate aceste informații au devenit pblice, irațional și amețit de putere, Cornel Panait nu se dă dus de la conducerea UMC, ba chiar exercită diferite presiuni pentru eliminarea din universitate a cadrelor pe care le consideră “ostile” puterii sale hegemonice.

Liga Studenților UMC, ferm împotriva desființarii sau fuziunii cu UPB

„Ne poziționăm FERM ferm împotriva desfințării Universității Maritime din Constanța și a participării la formarea unei noi universități tehnice naționale, sub orice formă s-ar manifesta.

Considerăm că deși reprezentăm studenții dintr-o universitate mică ca număr de studenți, părerea noastră contează.

Din păcate, nu am fost consultați in privința acestei idei și am fost puși în situația de a afla din presă despre planurile de creare a unei noi universități.

Aparent, sunt toate șansele ca inclusiv la acest referendum organizat peste câteva saptămâni părerea noastră să nu conteze, deși noi suntem beneficiarii direcți ai activității didactice și de cercetare a universității” a transmis Liga Studenților, în după-amiaza zilei de 10 noiembrie a.c., prin intermediul unui Comunicat de Presă.

“Mi se pare inadmisibil că se ia totuși în considerare această idee, care vine la pachet cu pierderea identității, a istoriei, a tradiției, a vocii, a vizibilității și a tot ceea ce reprezintă Universitatea Maritimă din Constanța în plan local și național.

Sunt foarte multe lucruri de luat în calcul pentru luarea unei decizii în acest sens, și suntem siguri că după diverse consultări și discuții rezultatul va fi cel așteptat și dorit de noi.

Ne bucurăm să vedem alumni ai organizației care iau poziții publice pe acest subiect. Suntem siguri de susținerea lor și vom face tot ce ne stă în putere pentru a păstra Universitatea Maritimă din Constanța în forma în care se află ea astăzi. 

Dacă este nevoie, repetăm 6 februarie 1990.” – a declarat Andrei-Ștefan CAȚĂR, președintele LSUMC.

Comunicatul prezentat  mai sus a fost asumat și autentificat de conducerea statutară a Ligii Studenților, pe 10 noiembrie 2002, imediat după aflarea veștii că UMC ar putea fuziona cu UPB, fiind semnat de: Andrei-Ștefan Cațăr – Președinte LSUMC, Alin-Ștefan Pană – Vicepreședinte LSUMC și Ioana Omocea – Secretar General LSUMC.

Nașterea IMC/UMC. Evenimentele din 4-6 februarie 1990

Universitatea Maritimă Constanța (UMC) are o istorie aparte, aceasta fiind prima și singura instituție de învățământ superior din Româniai înființată DE STUDENȚI, și nu de profesori.

„Această universitate este un reper al Constanței. S-a născut dintr-un vis. În acel moment nu ne-am gândit decât la libertate. Ne-am adunat în fața Comandamentului Marinei și am spus că vrem să fim liberi. Veneam după mica revoluție care a fost atunci la Constanța. Păzisem toate obiectivele din oraș.

În momentul în care comandantul unității ne-a spus că n-o să avem nici măcar o singură zi de vacanță am spus vrem să fim liberi. Dacă ne-am fi temut de generalul Militaru care ne-a spus că ne bagă la batalion disciplinar, cred că n-ar fi existat azi această universitate.

În momentul în care am intrat în această clădire am spart un lacăt, acolo, pe strada Mircea cel Bătrân. Aici era școala inter-județeană de partid. Noi plecasem din Institutul de Marină “Mircea cel Bătrân” și dormeam pe unde apucam fiecare. După ce am reușit să ne strângem, să ne organizăm, am dormit câteva zile în această aulă, cu sacul de dormit.  

Pe data de 4 februarie, într-o dimineață geroasă de iarnă, am plecat câteva sute de studenți. Ne-am urcat într-un tren și am plecat cu nașu’ la București. Am ajuns la gara de Nord și de acolo în coloană până la Piața Victoriei.

La Piața Victoriei ne-am oprit cu niște pancarte desenate de colegii noștri de la arhitectură, pe care scria “vrem marină civilă” și “vrem libertate.”

Unul dintre cele mai critice momente a fost atunci când generalul Militaru, care era Ministru al Apărării Naționale, a venit și ne-a spus textual: “Vă bag la batalion disciplinar. Sunteți dezertori, ați plecat dintr-o unitate militară. Era UM 02192. Dacă nu plecați acum acasă vă bag la batalionul disciplinar.”

Am avut mare noroc cu presa internațională. Era imediat după revoluție și toate agențiile de presă au venit călare pe noi, acolo în Piața Victoriei.

După două zile de presiuni din toate părțile, Petre Roman a cedat și a semnat Hotărârea de Guvern de înființare a Institutului de Marină Civilă (IMC). Primul rector al IMC a fost Gavrilă Rican.

Până prin anii ’96 – ’97 ne-am tot bătut să ținem universitatea asta, să existe, pentru că se dorea desființarea ei. Inclusiv un celebru ministru plecat din Constanța a încercat s-o desființeze ani de-a rândul, și de fiecare dată ne duceam din nou la minister.

La un moment dat, împreună cu Cristinel Dragomir, Ștefan Pleșca și cu alți colegi, am încuiat efectiv un secretar de stat într-un birou ca să ne dea o hârtie, care era aprobarea pentru bugetul pentru anul care urma. L-am sechestrat într-un birou. Așa era pe vremuri. Atunci se putea. Acum am fi ajuns prin alte părți.

Vă spun cu toată responsabilitatea, în acest moment Universitatea Maritimă din Constanța este una dintre cele mai bune universități de marină din lume. Iar studenții trebuie să-și urmeze visul, așa cum și noi ne-am urmat visul în 1990” a povestit Ovidiu Sorin Cupșa, în februarie 2020, la aniversarea a 30 de ani de la înfiițarea IMC/UMC.

„Ne-am dorit demilitarizarea”

“Au fost două chestiuni care s-au suprapus. Noi eram marina comercială, dar era sistemul comunist și doreau să aibă controlul pe noi, de la CI și Securitate. Iar noi consideram că este normal să avem un învățământ civil la marină comercială, cel puțin noi care eram la secțiile comerciale. Deci nu vorbim de secțiile militare.

În al doilea rând, datorită efervescenței care a fost în așa-zisa revoluție, că nu mai știu cum să-i spun, la un moment dat, noi toți studenții de la secția civilă am plecat pe 3 ianuarie în vacanță. Am plecat cu forța pentru că, comandantul unității de atunci, domnul colonel Pora, forțat de noi ne-a dat drumul acasă. Au intrat vreo 20-30 de inși în birou la comandant iar Nicușor Constantinescu a tras cu arma în tavan. Așa l-am forțat să ne dea drumul în vacanță.

Noi ar fi trebuit să plecăm în vacanță undeva pe 22 decembrie, dar ne-au ținut cu evenimentele. Ne-au tot scos pe la tot felul de obiective, chipurile ca să le apărăm. Eram un fel de carne de tun. Noi nu eram instruiți să apărăm. Eu făcusem o singură tragere pe la sfârșitul lunii noiembrie. Noi eram niște elevi-studenți.

În acest context am spus că trebuie să plecăm și să demilitarizăm. Ăsta a fost cuvântul. Am vrut să fim civili. Dar când ne-am întors din vacanță, în inuarie s-a pus pe noi. Am fost făcuți dezertori și ni se pregăteau niște dosare serioase.

Am vorbit între noi și ne-am dus direct în fața rectoratului. A ieșit scandal, și atunci de frică nici nu ne-am ami cazat și am plecat. Din 700 de inși, vreo 600 am fost hotărâți să plecăm. Și am plecat din unitate. Am stat prin Constanța.

Unii lideri ne-au anunțat că treabă e groasă și nu mai avem cum să dăm înapoi. Iar atunci, cu ajutorul Ligii Studenților din București, cu Marian Munteanu și Mihai Gheorghiu ne-am dus la mitingul acela mare. Și atunci s-a înființat Liga Studenților din Institutul de Marină Civilă, undeva pe 6-8 ianuarie.

Primul președinte a fost Sichitiu, un coleg de-al nostru care acum trăiește în Canada. Și ne-au spus că singura soluție este greva foamei. Așa s-a organizat greva de pe 4 februarie, care a ținut până pe 6 februarie. Am avut tot sprijinul logistic de la Facultatea de Arte și de la LSUB, cu Marian Munteanu, cu toată lumea.

Astfel, în seara de 6 februarie au ieșit Nicușor Constantinescu și Marian Munteanu cu Hotărârea de Guvern de înființare a Institutului de Marină Civilă, prin care se dăsea și fosta școală inter-județeană de partid ca bază materială pentru înființarea IMC-ului” a povestit Cristinel Dragomir, membru comunității Alumni UMC, pe 15 noiembrie 2002 la postul Tomis TV din Constanța.

Cameleonul

Conform documentelor prezentate public de CNSAS, Mihnea Costoiu a fost racolat de Securitate încă din liceu, sub numele conspirativ ”Iulian”. Din fericire pentru el, a venit schimbarea din 1989 și n-a mai apucat să-și toarne colegii. Însă, documentele de angajament au rămas.

Mihnea Costoiu a fost condamnat joi, 31 martie, de Înalta Curte de Casație și Justiție la trei ani de închisoare cu suspendare executării şi muncă în folosul comunităţii, pentru abuz în serviciu, în dosarul bazei sportive „Cutezătorii”, în care este acuzat că ar fi prejudiciat Ministerul Educației cu peste 10 milioane de euro printr-un act încheiat cu Fundația “Dinu Pescariu” în 2009. Decizia nu este definitivă.