“Tov. Stalin a hotărât executarea de lovituri asupra Constanței cu flota și aviația. Raportați când sunteți gata să executați o lovitură în comun.”

Acesta a fost ordinul din 23 iunie 1941 primit de Contraamiralul Filipp S. Okteabrski, comandatul Flotei Sovietice din Marea Neagră. Constanța trebuia bombardată de navele rusești, sprijinite de aviația maritimă.

După trei zile de pregătiri, la 26 iunie 1941 un detașament naval de atac pornește pe timp de noapte peste Marea Neagră, de la Sevastopol spre Constanța, pentru a executa lovituri asupra instalațiilor petroliere și a sistemul de apărare al Bazei Constanța.

Grupul de lovire sovietic este alcătuit din distrugătoarele „Harkov” și „Moskva” ambele cu rol de lider, cu punctul de comandă pe „Harkov”, susținute de navele de siguranță „Soobrazitelnîi”, „Smîșlenîi” și curcișătorul „Voroșilov.”

La ora 03.42, ora Bucureștiului, navele rusești ajung la 21 Mm de Constanța, moment în care zăresc conturul litoralului românesc. Acolo, cele două distrugătoare „Harkov” și „Moskva” se află la limita dinspre larg a celor trei baraje de mine instalate pentru apărarea coastei. 

Comandantul Grupului de Lovire, căpitanul de rangul II Romanov, ordonă liderului „Moskva” aflat sub comanda Cpt.lt Alexandr Borisov Tuhov, să schimbe locul în formație, și să treacă în prova liderului „Harkov”.

Reorganizarea convoiului este necesară deoarece „Harkov” tocmai ce-și pierduse paravanul antimină din tribord în urma lovirii celui de-al treilea baraj de mine instalat de Marina Română.

Decizia înlocuirii capului de formație rămâne controversată, având în vedere că și „Moskva” își pierduse unul dintre dispozitivele antimină, undeva în dreptul Odesei – așa cum avea să reiasă ulterior din reconstituire.

La ora 04.00, ora Bucureștiului, navele sovietice intră pe drum de luptă 221° şi iau viteza de 26 de noduri. Din pricina creșterii vitezei, distrugătorul „Harkov” își pierde şi cel de-al doilea paravan de protecție din bordul babord.

Rușii înaintează cu mult curaj printre barajele de mine, despre poziția cărora nu au conoștință, semn că spionajul militar sovietic nu și-a făcut treaba. În aceste împrejurări sunt șanse de 35% ca oricare navă rusească să întâlnească o mină.

Partea română a crezut inițial că rușii obținuseră deja harta poziționării minelor, situație în care distrugătoarele lor ar fi putut pătrunde pe la capetele barajelor, navigând în drum Sud-Est.

Sunt grăbiți, deoarece la ora 4:00 grupul de lovire trebuie să deschidă focul asupra Constanței, conform misiunii primite de la Moscova.

Poziționarea navelor românești

La Nord, zona Midia, se află canoniera „Ghiculescu”, în misiune de supraveghere pe pasa de Nord a barajului de mine, şi distrugătoarele „Regele Ferdinand” sub comanda Cpt.Cdor Tudor Isvoranu şi „Mărăşeşti” comandată de Cpt.Cdor Aurel Pelimon.

La Sud, în dreptul localității Eforie se află torpilorul „Sborul” comandată de Cpt. Gheorghe Hristu, în supravegherea pasei de Sud a barajului, şi distrugătoarele „Regina Maria” sub comanda Cpt.Cdor Paul Diaconescu şi „Mărăşti” comandată de Cpt.Cdor Eugen Deleanu.

Pentru contracararea atacurilor aeriene, tot la Sud, în rada portului, se găsesc puitorul de mine „Amiral Murgescu” şi canoniera „Eugen Stihi.”

Submarinul „Delfinul” este în patrulare de noapte, la 60 de mile Est de Constanța. Nu se angajează în luptă.

„Harkov” și „Moskva” bombardează Constanța

La ora 04.02, distrugătorul „Harkov” deschide focul cu tunurile de 130 mm din bordul tribord asupra rezervoarelor de petrol situate în apropierea aeroportului civil din Constanța (azi, zona CET), unghi de ochire (relevment) 55°, distanța 130 cabluri.

După primele trei salve începe să tragă și „Moskva.” Rușii execută focul fără corecție, iar la scurt timp observă o coloană mare de fum la uscat, semn că și-au atins țintele.

Pe cer apare un „Tupolev SB” al aviației sovietice, care lansează bombe asupra Constanței. În câteva minute este lovit de artileria AA, iar pilotul se aruncă cu parașuta și ajunge în apă, fiind “pescuit” de navele de luptă româneşti câteva ore mai târziu.

Distrugătoarele „Regina Maria” și „Mărăşti” deschid focul în apărare

La ora 04:03 la bordul navelor noastre se ordonă “ocuparea posturilor de luptă” și simultan marinarii observă cum distrugătoarele inamice trag spre oraş, pe direcția gării Palas.

La ora 04.09 decolează hidroaviația românească pentru observare şi supraveghere.

Simultan, tot la 04:09, distrugătoarele noastre deschid focul asupra navelor inamice, la distanţa de 14.500m, în timp ce bateria germană ,,Tirpitz” își reglează tirul asupra distrugătorului „Moskva.”

Cel mai puternic răspuns venea de la Sud, de unde trăgeau simultan distrugătoarele „Regina Maria” și „Mărăști” secondate de puitorul de mine „Amiral Murgescu.”

Bateria „Elisabeta” deschide și ea focul asupra distrugătorului „Harkov” cu trei piese de 120 mm, instalată 3-5 mile marine Sud de Constanța (la Agigea).

Rușii de pe „Harkov” și „Moskva” văd flăcări la gura țevii a două salve de artilerie, iar după aproximativ un minut în siajul navei „Moskva” încep să cadă proiectile.

Navele inamice continuă focul asupra stației Palas și a aeroportului civil, şi lansează fum, încercând camuflarea după aceste perdele.

Ehipajul „Harkov” observă salvele scurte ale distrugătoarelor româneşti, la Sud, lângă coastă, în drum Nord. Sunt surprinși de poziția distrugătoarelor noastre. Nu le văzuseră până atunci, acestea fiind mascate de profilul înalt al litoralului.

Rușii ordonă retragerea

Comandantul distrugătorului „Harkov” are impresia că asupra navei „Moskva” din capul formațiunii se trage cu tunuri de mare calibru, și decide retragerea.

În zona rezervoarelor de petrol din portul Constanța izbucnește un incendiu uriaş, iar comandanții ruși au deja convingerea că și-au îndeplinit misiunea.

Observând că artileria de coastă îşi reglează tirul asupra liderului ,,Moskva”, comandantul Divizionului 3 Distrugătoare rupe lupta, încercând să iasă din raionul de tragere.

Rușii sunt prinși în mijlocul tirului încrucișat de artilerie. În jurul navelor sovietice încep să cadă, tot mai aproape, proiectile: “prima salvă a fost la 10 cabluri de navă, a doua la mai puțin de 5 cabluri, iar a treia, nu mai departe de 1-1,5 cabluri” au povestit ulterior membrii echipajului de pe ,,Moskva. ”

La ora 04.12, comandantul grupului de lidere ordonă „Moskva” să înceteze tragerea, să lanseze o perdea de fum şi să ia drum de întoarcere 123° pentru a se îndepărta de litoral: „Toată viteza, mergeți în drum drept”

Moskva nu mai apucă să execute ordinul

La ora 04.21, distrugătorul ,,Moskva” explodează la babord, o uriaşă coloană de apă se ridică la aproximativ 30 metri, iar nava se rupe în două.

Prova cu puntea din față (teuga) se răsucește prin tribord spre pupa, iar nava se afundă cu repeziciune. Elicele se rotesc în aer, în timp ce dispozitivul de fumizare continuă să funcționeze.

Martor al evenimentului, distrugătorul „Harkov” își caută diperat o ieșire din raionul de tragere. Mărește viteza la 30 de noduri și execută zig-zag artileristic fiind urmărit cu foc de bateriile noastre de coastă.

Distrugătorul ,,Regina Maria” încetează tragerea. A lansat şase salve.

Distrugătorul „Mărăşti”, aflată mai la larg, mărește viteza și continuă focul asupra navelor inamice, cărora le poate vedea încă coşurile şi catargele. A tras, în total, cinci salve.

În sprijinul grupul de atac naval sunt trimise şapte bombardiere sovietice de tip SB, dar care ajung la Constanța la aproximativ o oră şi jumătate după scufundarea „Moskva.”

De ce a explodat Moskva?

Sub presiunea luptei, echipajul „Moskva” face mai multe erori de navigație și lovește o mină. Aceasta este cea mai plauzibilă ipoteză.

Autorii Banşaț şi Lubeanov arată că, în timp ce „Moskva” se scufunda, tunurile antiaeriene ale navei continuau să tragă de la pupa asupra unui avion “inamic” românesc. După 3-4 minute, cele două părți ale corpului navei rezultate în urma exploziei s-au scufundat.

Moska devine astfel prima navă sovietică pierdută de ruși în „Marele Război pentru Apărare.”

Câteva ore mai târziu au fost recuperați 69 de naufragiați, unul dintre aceștia fiind pilotul bombardierului SB care se salvase sărind cu parașuta. Toți erau tineri și robuști, de până în 33 de ani, dar obosiți și demoralizați din pricina timpului îndelungat petrecut în apă și a scufundării distrugătorului.

Cei mai mulți prezentau arsuri superficiale pe mâini și față din cauza păcurei fierbinți întinsă pe suprafața apei după scufundarea navei. Nu erau servitorii partidului comunist. Își făceau doar datoria de ostași.

Strategia rușilor bună doar pe hârtie

Așa cum avea să reiasă ulterior din jurnalele de operații, sovieticii planificaseră lovituri combinate, aeronavale asupra Constanței, distrugătoarele dinspre mare urmând să fie susținute cu trei grupuri de bombardiere.

Primul grup ar fi trebuit să ajungă înaintea navelor, dar s-a întors din drum din motive tehnice. Al doilea grup aerian urma să lanseze bombe simultan cu artileria de pe nave, urmând să efectueze şi reglajul tirului pe țintă al navelor rusești. Din acest grup doar acel SB singuratic a reușit să ajungă deasupra orașului.

Cel de-al treilea grup aerian avea ca misiune nu doar lovirea portului, ci trebuia să observe şi efectul la țintă al artileriei navelor după retragerea acestora din raionul luptei. Cu toate acestea, cele şapte bombardiere sovietice au ajuns la Constanța mult mai târziu, după ce grupul naval își pierduse jumătate din puterea de luptă prin scufundare distrugătorului „Moskva.”

Atacul a fost respins. Marina Română n-a pierdut niciun om, iar pagubele de la uscat – produse mai mult de aviația inamică – au fost minime având în vedere amploarea atacului.

Vizitați mai jos galeria cu imagini surprinse la Constanța, după atacul sovietic.