Puține femei ale Secolului 20 au stârnit atât de multă admirație, precum Jackie Kennedy Onassis. Pentru foarte mulți ea a rămas o enigmă, o superbă eroină imortalizată în tabloul unei tragedii naționale. După asasinarea fostului președinte, Jackie s-a ascuns în Europa, sub umbrela armatorului grec Aristotel Onassis. Mulți n-au înțeles-o pe Jackie, iar această controversată relație reprezintă cu siguranță cel mai enigmatic pasaj din viața fostei „prințese” a Americii. La rândul său, celebrul Onassis a fost o controversă în sine: un om care făcuse miliarde din nimic, despre care se spunea că tot ce atinge se transformă în aur. Așa a ajuns să fie poreclit „Grecul de Aur.”

Cine este Onassis?

Celebrul armator Aristotel Onassis s-a născut în anul 1906 în Turcia (data nu este cunoscută cu exactitate), într-o familie de greci din pătura de mijloc. Tatăl său facea comerț cu țigări și produse din tutun, iar ulterior avea să devină șeful Bursei din Smyrna (Izmirul de azi).

1921 – Finalul primului Război Mondial a însemnat recucerirea Izmirului de către armata turcă, moment în care populația creștină a fost supusă unor atrocități greu de înțeles în ziua de azi, grecii fiind asasinați în plină zi pe străzile orașului.

Aceeași soartă a avut-o și Alexander, unchiul lui Onassis, spânzurat de etnicii musulmani.

Mulți greci au fost arestați atunci, în mod special cei cu funcții importante în aparatul administrativ, printre care și tatăl lui Onassis.

Pentru eliberarea părintelui său, Aristotel a folosit toate economiile familie, mituind autoritățile turce. Și-a scăpat tatăl de arest, și poate chiar de la moarte, în schimb, acum erau săraci și obligați să părăsească Smyrna. Astfel, întreaga familie a plecat la bordul unei ambarcațiuni de mici dimensiuni, debarcând câteva ore mai târziu pe tărâm grecesc.

Despre acest moment de cumpănă petrecut la vârsta adolescenței sale, Aristotel Onassis avea să povestească ulterior, amintindu-și cum a fost obligat să renunțe la studiile universitare pentru care avea totul pregătit:

“Terminasem liceul și trebuia să merg să studiez la Oxford. Aveam până și hainele pregătite. În loc să ajung la Oxford m-am găsit în situația de a emigra în Argentina.”

La momentul respectiv, măcinată de lupte interne și probleme sociale, Grecia nu era un loc în care să-ți poți duce liniștit viața, motiv pentru care, Aristotel și vărul său Nikolas au plecat spre Argentina, lăsând în spate atrocitățile din Balcani.

„Secretul în afaceri este să cunoști un lucru pe care nimeni altcineva nu-l știe.”

Ajunși la Buenos Aires, cei doi s-au angajat. În timp ce Nikolas lucra pe timp de zi, Aristotel a ales să se angajeze ca telefonist în tura de noapte. Ascultând în timpul programului conversațiile telefonice, în mod special pe cele internaționale, Aristotel avea să învețe destul de bine Engleza și Spaniola, pe lângă Greacă și Turcă pe care le știa deja.

Mai mult decât atât, din aceste convorbiri pe distanțe lungi, la care apelau în general oameni înstăriți, Onassis a adunat destule informații deosebit de utile, pe care avea să le transforme ulterior în afaceri.

A importat tutun adus din Turcia, ajutat de tatăl său

Octombrie 1921 – Pentru prima sa afacere Onassis a fost inspirat de filmul The Sheik , un lung-metraj care rula atunci pe marile ecrane din Argentina.

Rolul principal era interpretat de Rudolph Valentino, un actor italian educat la Paris, scenariul acestei drame romantice fiind centrat pe viața Șeicului Ahmed, care-și folosea viciul fumatului într-un mod deosebit de șarmant.

Filmul reprezenta lovitura de box-office a momentului iar Onassis a simțit imediat oportunitatea comerțului cu țigări, fumatul fiind perceput atunci la nivelul maselor ca un obicei aristocratic de mare rafinament.

Cunoștea destul de bine acest business de la tatăl său, și în scurt timp a început să importe tutun din Turcia pe care-l revindea în Buenos Aires sub marcă proprie. Așa avea să interacționeze tot mai mult cu lumea shipping-ului, fiind fermecat de transportul pe apă.

Octombrie 1929 – Se spune că și-a dorit foarte mult propria companie de navigație, și din acest motiv a decis să se mute la Londra, metropola care era și a rămas încă, inima transporturilor maritime.

Primul său birou a fost amenajat într-un apartament al hotelului Savoy, din capitala Regatului Unit. Acolo avea să-l găsească și Marea Depresiune din 1929, atunci când mulți milionari și-au pus capăt zilelor în urma masivelor pierderi financiare.

„Nu începe niciodată un proiect, o bătălie sau o relație, dacă teama de a pierde umbrește perspectiva succesului”

Afectata și el de criza economică care scuturase planeta, Onassis avea să-și investească toți bani rămași în achiziționarea a șase mici cargouri, luate de la niște canadieni falimentari (Canadian National Steamship Company).

Toată afacerea l-a costat 20.000 USD, iar după ce efectele crizei s-au mai atenuat, Onassis avea să-și recâștige brumă de bani din postura de armator, investiția sa inițială dovedinu-se una foarte profitabilă.

Acesta este momentul în care Aristotel Onassis și-a înființat propria companie de shipping, denumită „Olympic Maritime S.A.”

„Crizele dau naștere mogulilor”

Dar norocul avea să-i surâdă cu adevărat abia prin 1936, atunci când a cunoscut-o pe Ingeborg Dedichen, bogata moștenitoare a unui mare armator suedez.

În ciuda faptului că Ingeborg era mai în vârstă decât Onassis, cei doi au trăit o devărată aventură, grecul reușind să tranforme această relație amoroasă într-o afacere profitabilă.

Suedeza i-a aranjat securizarea contractului pentru construirea unui tanc petrolier de 15,000 tdw, la șantierele Göteborg. Botezată „ARISTON” nava a fost lansată la apă în 1938, devenind primul mare tanc petrolier din istoria transporturilor maritime.

Onassis înțelegea perfect legătura dintre tonaj și rata profiturilor, dintre capacitatea de transport și rentabiltate, motiv pentru care, în scurt timp, și-a mai comandat încă două nave identice cu prima. Cu aceste trei tancuri avea să-și sporească averea, transportând petrol din Statele Unite în Japonia.

Aprilie 1940 – Ca mulți alții, și Onassis a fost surprins de declanșarea celui de-al Doilea Război Mondial, atunci când, în aprilie 1940, flota germană a invidat Norvegia si Danemarca.

Pentru a evita o soarta similară, Suedia s-a declarat neutră, împărțindu-și toate vapoarele celorlalte state combatante din tabăra Aliaților.

Se spune că navele din flota nordică au ajuns la britanici, iar aceștia le-au utilizat în serviciul razboiului, mai ales că, într-o conflagrație de asemenea proporții, tot ce plutește contează.

Cele trei petroliere din flota lui Onassis au fost reținute la cheu de către statul seudez. Simțind că viața și afacerile sale sunt puse în pericol, grecul a trecut oceanul în Statele Unite ale Americii, acolo unde și-a petrecut timpul alături de Niarchos Stavros (un alt milionarul grec al shipping-ului) la New York și Hollywood.

Câțiva ani mai târziu, cei doi prieteni aveau să devină cumnați, după căsătoriile, mai mult sau mai puțin aranjate, cu surorile Livanos.

În timpul conflagrației, Onassis și-a închiriat cele trei petroliere guvernului american, care-i plătea 250.000 USD pe an pentru fiecare în parte.

Războiul complicase foarte mult situația, deoarece submarinele germane scufundau cam tot ce mișca pe apă. Cu toate acestea, navele lui Onassis n-au fost afectate, și nici n-a pierdut oameni de echipaj.

Putem spune că era un tip norocos. Nu mai puțin de 415 nave grecești au participat la război din partea Aliaților, iar dintre acestea nu mai puțin de 360 au văzut prematur fundul mării, fiind torpilate de nemți. Dar vapoarele lui Onassis au scăpat neatinse, alimentând periodic conturile grecului.

Anii petrecuți în America l-au făcut celebru, în mod special ca urmare a relațiilor sale amoroase cu diferite vedete de film, printre care și Greta Garbo.

28 Decembrie 1946 – Onassis s-a căsătorit, imediat după război, în 1946, cu Athina „Tina” Mary Livanos, fiica cea mică, în vărstă de doar 17 ani, a magnatului grec Stavros George Livanos.

Socrul lui Onassis era și el proprietarul unei mari flote de nave comerciale, iar în scurt timp cei doi aveau să devină chiar rivali pe piața shipping-ului.

Darul de nuntă primit de la Livanos a fost, poate în mod așteptat, tot un vapor, ce avea să sporească flota lui Onassis.

În ciuda speculațiilor este greu de apreciat dacă la momentul respectiv Onassis s-a căsătorit din inters sau nu, însă unirea averilor celor două familii a însemnat cu siguranță o creștere a influenței pe piața transporturilor, de care au beneficiat deopotrivă atât Onassis cât și socrul acestuia.

Onassis și Tina au avut împreună doi copii, o fiică Christina și un băiat pe nume Alexander.

Afacerile cu nemții de după război

După capitularea Germaniei, aliații în frunte cu Statele Unite au participat intens la reconstrucția lumii, în mod special în Europa, demers care depindea în mare parte de transportul pe apă.

La acel moment, un cetățean străin nu putea deveni proprietar de nave în SUA, dar Onasis a reușit să ocolească legislația, achiziționând peste 60 de vapoare sub pavilion american.

Mai mult decât atât, a profitat de situația precară în care se afla Germania, demolată după război, plasându-le nemților o comandă de 15 nave petroliere, pe care aceștia le-au construit la un preț foarte bun având în vedere situația economică disperată în care se aflau.

În baza comenzilor primite, Germania și-a reconstruit șantierele navale în care Onassis avea să-și lanseze nu mai puțin de 30 de tancuri petroliere a câte 46.000 tdw pentru flota Olympic Maritime.

Un asemenea tonaj pare mic în zilele noastre, însă atunci erau numite “tancuri-monstru” fiind cele mai mari din lume.

Din acel moment Onassis devine cel mai mare cărăuș al giganților petrolieri din întreaga lume, lucrând în mod special cu saudiții, contractele sale de transport țiței fiind semnate pe o durată de minim 5 ani.

1953 – Este anul în care magnatul grec s-a mutat împreună cu familia în sudul Franței, unde-și achiziționase un conac imens. Aici erau primiți în vizită toți pritenii familiei, și chiar și ziariștii curioși, pe care Onasis obișnuia să-i găzduiască în timpul vacanțelor.

Ulterior și-a mutat birourile la Monaco, pentru a profita de sistemul de taxare foarte atractiv din principat, în timp ce navele sale arborau acum pavilion de complezență Panama și Liberia.

Este de reținut că Aristotel Onassis a fost primul proprietar de nave care a utilizat pavilionul de complezență, chestiune generalizată în prezent în domeniul maritim.

Fotografia de mai sus, surprinsă în Canary Wharf, Londra, prezintă noua versiune a yacht-ului, una îmbunătățită, iar următoare imagine ne arată ambarcațiunea așa cum arăta aceasta atunci când aparținea armatorului grec Onassis.

Tot în această perioadă Onassis și-a achiziționat celebrul yacht „Christina O”, adică un vapor transformat într-o adevărată casă plutitoare.

La bordul acestei superbe ambarcațiuni sub pavilion american se organizau adesea petreci cu lumea bună a capitalismului, împrejurări în care, în cercul său de apropiați avea să intre Caroline Lee, sora soției viitorului președintelui al SUA, Jackie Kennedy.

Onassis devine cel mai mare intermediar AL PETROLULUI

La nivelul anului 1958, cele mai mari companii petroliere din lume plănuiau să-și construisacă propriile flote de nave pentru transportul țițeiului, situația care punea în pericol afacerile lui Onasis. Grecul avea să scrie că s-a simțit precum „un taximetrist care a aflat că toți clienții săi și-au cumpărat propriile mașini.”

Un jucător important pe piața petrolului era atunci compania americană ARAMCO (Arabian-American Oil Company), care exploata zăcăminte în Arabia Saudită, și administra un lanț complet de producție, de la forare până la rafinare. Evident, le lipsea tocmai componenta transportului maritim pentru ca lanțul să fie complet.

„Fiecare câștig este o nedreptate pentru altcineva”

Încercând să împiedice eliminarea sa din lanțul aprovizionării, Onassis i-a făcut prințului saudit o propunere foarte atractivă: grecul urma să le transporte arabilor gratuit petrolul în schimbul unui procent din marfă, iar în paralel s-a angajat să-i construiască prințului o flotă de nave petroliere sub pavilion saudit.

Speriați de această afacere care ar fi urmat să-i ruineze, competitorii din shipping, în mare parte tot armatori greci (printre care și cumnatul său Stavros Niarchos), reușiseră să convingă autoritățile americane că Onassis pune în pericol securitatea energetică a Statelor Unite.

În aceste condiții, FBI-ul a primit ordin să-l supravegheze pe Onassis, iar pe fir intraseră și băieții de al CIA, alarmați de eventualitatea în care grecul ar fi putut jongla după bunul plac cu prețul petrolului saudit de care America era dependentă.

La rândul lor, armatorii greci erau dispuși să facă absolut orice, doar ca afacerea lui Onassis să fie oprită. Acesta monopol le cam tăiase din venituri.

În aceste condiții, în mare taină, shipping-arii greci au organizat o întrevedere cu vice-președintele american Richard Nixon, care s-a arătat foarte interesat de acest subiect.

Mai mult chiar, unul dintre participanții la întâlnire avea să povestească cum Nixon i-a sfătuit pe greci „să nu-l asasinezde pe Onassis pe teritoriul Statelor Unite” în situația în care ar fi găsit oportună această soluție.

Sabotat de greci și guvernul american

În timp ce pe la spatele său uneltirile se țineau lanț, Onassis se apucase deja să construiască la Hamburg primul tanc petrolier ca urmare a acordului perfectat cu saudiții. Era vorba de nava Al-Malik Saud Al-Awal.

Pentru stoparea proiectului, grecii din shipping, ajutați de oamenii CIA, au reușit organizarea unei greve la docurile nemților, încercând astfel să întârzie livrarea vaporului. Și totuși, în pofida dificultăților întâmpinate, Onassis a ținut situația sub control, nava fiind livrată la timp prințului.

Dați peste cap de această nouă reușită, armatorii s-au gândit să-i organizeze magnatului o lovitură financiară năucitoare, din care să nu-și mai revină vreodată.

Având informații că flota sa de pescuit prinde balene în apele peruane, armatorii greci au aranjat cu forțele guvernamentale locale să-i blocheze acestuia toate vapoarele care pescuiau ilegal în apele statului Peru.

S-a intervenit cu nave și avioane de luptă, balenierele lui Onassis fiind arestate, iar grecul obligat să achite o amendă de 3 milioane USD pentru eliberarea vapoarelor și a echipajelor care le deserveau.

„Nu am prieteni sau dușmani, am doar concurenți.”

Bucuria armatorilor n-a durat însă prea mult, deoarece, la scurt timp, competitorii lui Onassis aveau să afle că acesta tocmai încasase 15 milioane USD de la asiguratorul Lloyds Londra în urma sechestrării navelor sale de către guvernul peruvian.

În loc să-l sărăcească, conspiratorii reușiseră doar să-i sporească grecului averea, afaceristul devenind și mai influent după această peripeție.

Ajunși în pragul disperării, americanii din industria petrolului și-au dat mâna cu armatorii greci și s-au adresat unui tribunal elvețian, solicitând anularea contractului dintre compania lui Onassis și saudiți. 

S-a obținut astfel o hotărâre judecătorească care limita cvasi-monopolul instituit de Onassis, afaceristul fiind nevoit să renunțe la cele mai multe dintre contractele sale pentru transportul țițeiului.

Afacerea lui Onassis salvată de Criza Suezului

În timp ce navele lui Onassis își găseau tot mai greu contracte, situația din Orientul Mijlociu devenea explozivă, după ce preşedintelui Egiptului, colonelul Gamal Abdel Nasser a decis, în 1956, naționalizarea Canalului Suez.

Această rută maritimă care leagă Marea Roșie de Mediterana, era intens utilizată de europeni pentru transportul a nu mai puțin de două treimi din petrolul necesar statelor Vestice.

În aceste condiții, la 29 octombrie 1956, o coaliţie tripartită formată din Marea Britanie, Franța și Israel a invadat Suezul, securizând canalul împotriva forțelor egiptene.

Deși înfrângerea Egiptului a fost totală, Uniunea Sovietică a intervenit vehement, solicitând printr-un ultimatum retragerea englezilor și francezilor.

Americanii s-au văzut nevoiți să accepte pretențiile rușilor, cerându-le verilor englezi să renunțe și să se retragă, iar tratatele semnate atunci au marcat finalul stăpânirii anglo-franceze asupra canalului și a Orientului Mijlociu. Din acel moment și până azi, zona a intrat sub influența rușilor, și mai puțin a americanilor, sub administrare egipteană.

„Regula este că nu există reguli”

Din pricina blocării Suezului, navele angajate de companiile petroliere erau obligate acum să ocolească Africa în drumul lor spre Mediterana, Marea Britanie sau Marea Nordului.

Soluția de moment a fost angajarea de noi tancuri petroliere pentru satisfacerea cererii de transport, iar singurul care avea o întreagă flotă disponibilă era chiar Onassis.

Pe timp de criză, toate companiile de shipping ridicaseră prețurile, situație speculată din plin și de Onassis care avea să perceapă 6,5 milioane USD pentru un singur voiaj (transport) între Golful Persic și Marea Nordului.

Un asemenea comision depășea cu mult valoare unei nave noi, însă, așa cum avea să ne învețe chiar Onassis, banii se fac în momente complicate.

Octombrie 1960 – Din exterior, viața familiei Onassis părea fericită și lipsită de griji, în realitate însă, așa cum aveau să povestească apropiații cuplului, certurile dintre Ari și Tina erau tot mai frecvente.

Aventurile nesfârșite ale grecului au constituit mai mereu principalul motiv de scanal, escapadele lui Onassis fiind adesea relatate în presa vremii.

Situația avea să scape total de sub control în momentul în care s-a aflat de relația lui Onassis cu soprana Maria Callas. Simțindu-se umilită peste măsură, Tina s-a decis să divorțeze, și să-și refacă viața alături de ducele englez John Spencer (rudă îndepărtată a prințesei Diana de Wels).

Din pricina unor chestiuni de ordin juridic, Maria Callas a întâmpinat dificultăți în obținerea divorțului de soțul ei, iar atunci când a redevenit liberă, Onassis a întârziat s-o mai ceară de soție. Din perspectiva grecului, relația lor tumultoasă se cam consumase deja. Devastată, Maria a ales să plece la Paris, acolo unde spera să-și regăsească liniștea sufletească.

N-a durat mult, iar în aturajul lui Onassis a apărut, oarecum întâmplător, Jackie Kennedy, invitată de grec prin intermediul surorii acesteia Caroline Lee.

În vara cu pricina, pe 9 august 1963, cel de-al treilea copil al cuplului Kennedy, născut prematur, murise la doar 39 de ore după naștere.

În urma acestei drame, președintele acceptase ca Jackie să plece în vacanță în Europa, unde urma să petreacă câteva săptămâni în compania surorii ei, Caroline.

Așa a ajuns Jackie la bordul yacht-ului „Christina O” alături de Aristotel Onassis, între cei doi legându-se în prima fază o apropiată prietenie. Mult prea apropiată, aveau să susțină gurile rele...

Auzind despre drama prin care tocmai trecuse Jackie Kennedy provocată de pierderea copilului, Onassis se grăbise să lanseze această invitație conștient fiind că apropierea de soția președintelui SUA însemna o ușă deschisă la Casa Albă, avantaj de care orice afacerist ar fi căutat să profite.

Și mai era un aspect, ceva mai intim, pe care Onassis probabil că l-a cunoscut și speculat cu priceperea sa caracteristică: la momentul respectiv nici în familia Kennedy situația nu era chiar pe roze, după ce Jackie amenințase că-l părăsește pe JFK , dacă acesta va continua să aibă diverse aventuri cu reverberații în plan public. 

John Kennedy era un tată iubitor, un soț destul de atent, și fără îndoială o personalitate publică marcantă, însă obișnuia să accepte diverse invitații primite direct la cabinetul său prin intermediul secretarei, de la doamne și domnișoare admiratoare alături de care-și mai petrecea, din când în când, nopțile.

Escapadele prezidențiale erau ținute departe de ochii presei, dar nu puteau fi ascunse și de Jackie, care se cam săturase să le treacă cu vederea.

Electoral vorbind, JFK nu-și permitea luxul unui divorț, mai ales că, așa cum aveau să constate și consultanții de companie ai președintelui, soția sa Jackie aducea foarte multe voturi fiind deosebit de iubită de americani.

Anul 1963 trecuse deja pe jumătate, iar John Kennedy se pregătea de campania electorală pentru alegerile care urmau în 1964, având programate pentru noiembrie două vizite, în Tampa, Florida pe 18 și la Dallas, Texas pe 22.

Ddupă terminarea vacanței, Jackie a revenit în Statele Unite pentru a fi alături de JFK în aceste vizite, și astfel aveau să ajungă soții Kennedy, în dimineața zilei de 22 noiembrie, la Dallas – locul în care președintele a fost asasinat câteva ore mai târziu. Despre asasinat și ancheta derulată ulterior găsiți toate datele aici(click)

Modul în care s-a petrecut asasinatul, precum și evenimentele ulterioare succedate cu mare repeziciune au influențat în mod deciziv traiectoria Primei Doamne.

Imediat după înmormântarea fostului președinte, Jackie a locuit o perioadă la Washington, iar ulterior s-a mutat la New York alături de cumnatul ei, Bobby Kennedy, care devinse, după alegerile din 1964, senator al Statului New York.

Jackie și-a dorit foarte mult ca Bobby să ajungă președinte al Americii, probabil și pentru a răzbuna într-un fel soarta lui JFK. Din acest motiv ea s-a preocupat în mod constant de imaginea lui Bobby, pe care l-a susținut în permanență, încercând să-și folosească imensul capital electoral dobândit în urma morții tragice a soțului ei.

Cu toate acestea, Jackie apărea tot mai rar în public, iar atunci când o făcea nu uita să-l amintească lumii pe JFK:

„Poate o să mai vină un om precum președintele Kennedy. Acesta este genul de om care salvează lumea.” -Jackie K.O.

Lucrurile aveau să ia însă o turnură și mai puțin așteptată, atunci când, pe 5 Iunie 1968, Bobby a fost și el asasinat, împușcat mortal pe culoarele Hotelului Ambassador din Los Angeles. Era deja al doilea Kennedy omorât într-un interval de 5 ani, iar pentru foarte mulți aceasta nu putea fi doar o simplă coincidență.

Absolut devastată, Jackie a părăsit Statele Unite temându-se pentru viața ei și a celor doi copii, John Jr. și  Caroline. S-a simțit trădată de America, întrebându-se cine este următorul Kennedy pe care vor să-l asasineze?

Ei bine, acestea au fost circumstanțele în care Jackie a ales să se arunce în brațele milionarului grec Aristotel Onassis. Din câte se pare, relația lor începuse la scurt timp după moarte lui JFK, dar a fost ținută departe de ochii publicului pentru a nu-l afecta pe Bobby Kennedy la preliminariile din 1968.

S-a speculat mult timp că Jackie a gândit strategic fiind foarte interesată de averea magnatului, pe care a și reușit să-l „devalizeze” de aproximativ 20 de milioane USD – bani care ar fi ajuns în conturile ei personale din Statele Unite.

„Dacă nu ar exista femei, toți banii din lume nu ar conta” spunea Onassis.

În final, relația lor a fost oficializată, iar pe 20 octombrie 1968 (la 5 luni după asasinarea lui Bobby) a avut loc nunta, aranjată în mare taină pe insula Skorpios – proprietatea lui Onassis.

Astfel, lăsând America cu gura căscată, celebra Jackie Kennedy avea să devină “Jackie O.” 

La aflarea veștii, arhipelagul elen a fost invadat de ziariști, peste 300 de reporteri ai marilor publicații din întreaga lume venind într-un suflet să surprindă imagini de la eveniment.

Gazetarii aveau să dea piept cu gărzile lui Onassis, care încercau să păstreze un oarecare aer de intimitate pe insulă. Dar în ciuda măsurilor sporite de securitate, nunta celor doi a fost relatată pe larg, filmată și fotografiată, devenind imediat cel mai tare subiect de bârfă pentru highlife-ul lumii capitaliste.

„Jackie risipește banii precum apa”

Căsătorindu-se cu armatorul grec, Jackie a pierdut suportul financiar al familiei Kennedy, situație în care a fost nevoită se negocieze un contract prenupțial cu Onassis. Conform înțelegerii, Jackie a primit 2 milioane USD imediat după căsătorie, și o alocație lunară de 30.000 USD.

Pe lângă aceste sume, Aristotel Onassis s-a plâns unui apropiat că Jackie făcea cheltuieli extravagante, grecul folosind expresia „risipește banii precum apa.”

Și era adevărat, pentru că, așa cum aveau să explice mai toți cei din anturajul fostei Prime Doamne, aceasta făcuse o adevărată obsesie pentru bani, chestiune pe care doar domeniul psihologiei o mai putea dezlega. 

„În momentele cele mai întunecate, trebuie să ne concentrăm pentru a vedea lumina”

Grecii sunt oameni foarte superstițioși, și considerau această căsătorie aducătoare de ghinion, Jackie fiind privită ca “văduva neagră” în contextul în care și soțul și cumnatul acesteia muriseră în circumstanțe neelucidate.

Și totul avea să se adeverească într-un mod foarte ciudat, în ianuarie 1973, când Alexander Onassis, copilul cel mare al miliardarului grec, avea să-și piardă viața, prăbușindu-se cu avionul personal pe care-l pilota.

Tragedia s-a petrecut din cauza unor probleme de ordin tehnic, și acestea controversate. Mai exact, cablurile de comandă ale flapsurilor fuseseră inversate.

În dimineața zilei respective, imediat după decolare, aflat la manșa avionului Alexander a încercat să schimbe direcția spre dreapta, moment în care aeronava s-a înclinat tot mai mult spre stânga. Nedumerit, acesta a înclinat avionul până la punctul în care a pierdut controlul, prăbușindu-se la scurt timp după decolare.

Alexander a mai supraviețuit cca 24 de ore după accident, fiind intubat și ținut în viață doar cu ajutorul aparatelor. Înțelegând că nu mai este nimic de făcut, Onassis și-a dat acceptul ca fiul său să fie decuplat de la aparate, Alexander fiind declarat mort pe 23 ianuarie 1975 la frageda vârstă de 24 de ani.

Înmormântarea a fost organizată câteva zile mai târziu la aceeași capelă de pe insula Skorpios, acolo unde, cinci ani mai devreme, Jackie și Ari se căsătoriseră.

La un an diferență, Onassis avea să-și îngroape și prima soție, care era și mama copiilor săi. Astfel, pe 10 octombrie 1974, Tina Livanos a fost găsită fără suflare în camera sa din complexul Chanaleilles, Paris.

Cauza oficială a morții a fost edemul pulmonar acut, provocat se pare de o supradoză de medicamente.

Tina se recăsătorise după divorțul de Onassis cu ducele englez John Spencer, de care avea să divorțeze după un mariaj de 10 ani. Ulterior s-a recăsătorit chiar cu fostul ei cumnat, armatorul grec Stavros Niarchos, rămas văduv după moarte surorii Tinei. La momentul acestui decesului Tina avea doar 45 de ani.

Onassis distrus de moarte fiului său

Din păcate, Onassis n-a reușit să treacă peste pierderea fiului său, și așa cum povestesc apropiații miliardarului acesta devenise un fel de cadavru viu.

Dincolo de averea și de puterea sa, Onassis era totuși un om obișnuit, pentru care moarte unei persoane apropiate poate însemna adesea chiar propriul sfârșit.

Întâmplător sau nu, la scurt timp după aceste evenimente, Onassis a fost diagnosticat cu myasthenia gravis, o boală auto-imună, în care sistemul imunitar al corpului atacă nervii în zona în care aceștia se conectează la musculatura corpului.

Trei ani mai târziu, pe 15 martie 1978, Onasiss s-a stins din viață pe patul Spitalului American din Paris, răpus de o insuficiență respiratorie ca urmare a agravării bolii. Corpul neînsuflețit al miliardarului a fost trimis cu avionul înapoi în Grecia, fiind înmormântat lângă fiul său Alexander pe insula Skorpios.

CHRISTINA O., singurul moștenitor

La momentul decesului, averea lui Onassis se ridica la aproximativ 2 miliarde USD în banii de azi. Înțelegând că finalul se apropie cu pași repezi, Onassis apucase să-și scrie testamentul în drum spre spitalul din Paris.

Astfel, magnatul a dorit ca jumătate din avere să-i revină fiicei sale Cristina, iar cealaltă jumătate să fie investită în Fundația Alexander Onassis, o entitate juridică înregistrată în paradisul fiscal Vaduz al Principatului Liechtenstein.

Prin intermediul acestei fundații erau practic conduse în continuare toate operațiunile firmelor sale, sub umbrela unui consiliu director ales chiar de Onassis. Jackie a primit doar 20 de milioane USD, așa cum era stabilit prin contractul prenupțial semnat în 1968.

Așa se face că, la doar 28 de ani, Christina își pierduse practic întreaga familie, fiind singura moștenitoare a imperiului clădit în zeci de ani de celebrul ei tată.

A atacat în instanța prevederile testamentului lăsat de Onassis pentru a recâștiga controlul asupra companiilor din grup. Legea elenă avea să-i dea câștig de cauză, iar la scurt timp, Christina a devenit managerul general al conglomeratului economic Olympic. 

„Cu cât aveți mai mult, cu cât știți ce vă lipsește”

Cristina Onassis și-a iubit foarte mult tatăl, nereușind practic să-i găsească întreaga sa viață un înlocuitor. Fiica miliardarului trecuse deja prin trei mariaje eșuate, pentru ca în final, lovită de o severă depresie, să se îndrăgostească nebunește de francezul Thierry Roussel.

S-au căsătorit în 1984, iar un an mai târziu Christina Onassis avea să dea naștere unei fetițe, căreia i-a pus numele Athina Helene Onassis.

La scurt timp după nașterea copilului, relația dintre Christina și Thierry s-a deteliorat brusc, divorțul fiind inițiat în 1986 și pronunțat definitiv în 1987. La mijloc a fost un conflict teribil, declanșat de vestea că Thierry Roussel tocmai ce devenise tată, pentru a doua oară, dar într-o altă relație, extraconjugală, cu manechinul suedez Gaby Landhage.

Christina n-a putut trece peste această umilire publică, chiar dacă și-ar mai fi dorit încă un copil alături de Thierry. Mai mult decât atât, fostul soț a continuat să o șantajeze sentimental, Christina fiind periodic tapată de bani sub diferite pretexte.

Distrusă psihic în urma divorțului, Christina Onasssis s-a retras în Argentina, iar un an mai târziu, în 1988, ea a fost găsită fără suflare în baia apartamentului în care locuia la Buenos Aires.

În dimineața acelei zile, personalul de deservire avea să o găsească pe Christina dezbrăcată în cadă, în jurul ei fiind foarte puțină apă rece. Decesul a fost declarat câteva ore mai târziu. Conform investigațiilor medicale, moartea Christinei Onassis (37 de ani) ar fi fost cauzată de un stop-cardiac, provocat de un edem pulmonar în urma unei supradoze medicamentoase.

Athina, ultimul Onassis

În aceste condiții, singura supraviețuitoare a familie Onassis este Athina, copilul Cristinei Onassis rezultat în urma ultimului său mariaj cu Thierry Roussel (1984-1987).

Născută în 1985 la Paris, Athina este nepoata directă a magnatului Aristotel Onassis, moștenind 55% din averea acestuia.

Rămasă singură la vârsta de trei ani, micuța Athina Onassis a ajuns în custodia tatălui ei natural, Thierry Roussel, care avea să inițeze o serie de procese, solicitând să-i fie încredințată și întreaga avere rămasă de la Christina Onassis.

Dar situația nu era atât de simplă, banii și companiile familiei Onassi fiind în administrarea unui consiliu alcătuit din patru cetățeni greci, anume selectați de Christina Onassis, după cum urmează: Stelio Papadimitriou, Paul Ioannidis, Apostolos Zabelas și Theodore Gabrielide.

Ani de zile, între Thierry Roussel și cei „patru greci” s-a dus o luptă accerbă în tribunale, dar și prin intermediul presei. Într-un final, în 1999 problema a fost tranșată, atunci când instanța din Vaduz a decis ca banii Athinei să fie transferați în grija firmei de consultanță KPMG Fides din Lucerne, Elveția.

Tânăra moștenitoare urma să intre în posesia banilor la vârsta majoratului, iar până la acel moment cheltuielile Athinei urmând să fie decontate familiei Roussel de către de administratorii greci, și numai cu aprobare prealabilă. Acesta a reprezentat de fapt și mărul discordiei, Thierry Roussel dorind să dispună fără explicații de întreaga avere, chestiune la care grecii s-au opus cu vehemență.

O viața complicată

Athina s-a măritat la vârsta de 20 de ani cu Álvaro de Miranda. Mai cunoscut ca Doda de Merinda, acesta este un călăreț brazilian de talie olimpică, alături de care Athina și-a petrecut unsprezece ani din viață.

În 2016 cei doi s-au separat, moment în care au declanșat și procedurile de divorț. În cadrul procesului care a urmat Athina a fost reprezentată de avocatul american Robert Stephan Cohen, despre care se spune că este un adevărat„pitbull-ul al divorțurilor” – cazul fiind închis la finalul anului 2017.

După împlinirea vârstei de 21 de ani Athina a tot încercat, prin intermediul avocaților, să preia controlul asupra Fundației Alexander Onassis, însă consiliul director s-a opus. Grecii au invocat mereu faptul că, operațiunile fundației reprezintă moștenirea culturală lasată de Aristotel Onassis poporului grec.

Averea Athinei este estimată în acest moment la sub 1 miliard USD, însă valoarea exactă este necunoscută.

JACKIE, ULTIMA PRINȚESĂ A AMERCII

După moartea lui Onassis, rămasă singură dar securizată din punct de vedere financiar, Jackie a revenit la New York, unde avea să profeseze ca editor de cărți.

Se spune că, în ultimii ani ai vieții, Jackie și-a găsit liniștea alături de prietenul și consilierul ei financiar Maurice Tempelsman.

În 1993 a fost diagnosticată cu limfom anaplazic. La mai puțin de un an de zile, pe 19 mai 1994, Jackie a murit în somn în locuința sa din New York.

La momentul respectiv s-a estimat că averea personală lăsată urmășilor de fosta prințesă a Amercii se ridica la 200 milioane USD.
„Prima dată te căsătorești din dragoste, a doua oară o faci pentru bani, iar a treia pentru companie.”

Jacqueline Bouvier Kennedy Onassis