La începutul primăverii anului 1966, în apele din jurul șantierului naval Innoshima al gigantului japonez Hitachi Zosen, era lansată la apă o navă nou-nouță, cu numărul de producție 4.092. Destinația ei se afla la celălalt capăt al lumii: portul Constanța, unde urma să intre în componența flotei comerciale a României. Odată integrată în parcul de nave al Navrom, noua bijuterie japoneză a primit un nume cu rezonanță carpatică: HUNEDOARA.

Timp de aproape 25 de ani, mineralierul a navigat atât pe Dunăre cât și pe măriile lumii, devenind o prezență obișnuită în portul Galați. Asta deoarece aproviziona constant ombinatului siderurgic SIDEX cu minereu de fier, fiind o navă robustă, construită pentru muncă grea. Motorul său Burmeister & Wain dezvolta 11.500 de cai putere și putea transporta până la 25.799 de tone de marfă la capacitate maximă.

La jumătatea anului 1990, conducerea Navrom a decis retragerea navei din exploatare. Ulterior, printr-o decizie a Ministerului Transporturilor, HUNEDOARA a fost inclusă pe o listă de 24 de nave propuse pentru vânzare la fier vechi, motivul oficial fiind că nu mai corespundea din punct de vedere tehnic și că eventualele reparații nu se mai justificau economic din cauza vechimii.

În realitate, mineralierul era încă funcțional. Mai mult decât atât, nava se afla în voiaj în momentul în care s-a decis vânzarea ei.

Astfel, pe 3 iulie 1990, HUNEDOARA a fost cumpărată, alături de alte zece nave românești, de compania grecească Intertrans Shipping. Prețul tranzacției a fost calculat la valoarea fierului vechi – undeva între 90 și 108 dolari pe tonă. Nava-soră „LUPENI” a avut aceeași soartă, fiind înstrăinantă la același preț.

După schimbarea proprietarului, nava a fost rebotezată „JUNIOR” și a navigat sub pavilion de complezență Saint Vincent and the Grenadines. A mai rămas câțiva ani în serviciu, suficient cât să-și recupereze investiția, iar ulterior vândută definitiv la fier vechi.

Finalul a venit pe 18 mai 1994, când fostul mineralier românesc a ajuns în China. Nu pentru reparații. Ci pentru a fi tăiat la fier vechi.

Istoria acestei nave demonstrează că HUNEDOARA ar mai fi putut fi exploatată cel puțin încă patru ani, perioadă în care ar fi continuat să genereze profit. Abia ulterior ar fi putut fi casată și valorificată la preț de fier vechi, așa cum au procedat proprietarii greci.

Detalii tehnice

– Lungime: 181,10 m
– Lățime: 24,9 m
– Pescaj: 9,87 m
– Tonaj: 25.799 tdw / 16.605 GT
– Viteză maximă: 16,20 Nd
– IMO: 6607068
– Motor: Burmeister & Wain 774-VT2BF-160, fabricat la Hitachi Zosen Osaka, 11.500 CP
– Bunker: 2.200 tone
– Generatoare: 3 × 240 KW, 380V 50 Hz CA
– Magazii: 3 / guri de magazie: 6
– Nave surori: Reșița, Bucegi, Lupeni, Carpați, Dunărea, Oltul, Maramureș