UN NOU CORP., ACELAȘI SUFLET

Suntem azi mai aproape de nemurire decât am putea crede. În următorii 500 de ani oamenii vor deveni nemuritori, prin simpla înlocuirea a corpului biologic cu unul artificial. Nu v-ați întrebat de ce oare compania Google și-a denumit platforma sistemelor de operare mobile Android, și nu altfel?

Omul viitorului este un android, adică un corp robotic în care se va integra un sistem nervos central uman. Creierul pe care-l avem acum va fi mutat într-un nou corp, asistat de un sistem bazat pe A.I. (Artificial intelligence).

Din această simbioză va rezulta o putere excepțională de calcul precum și generarea unor concepte pe care azi mintea umană nu le poate produce, din pricina limitărilor sale naturale. Imaginația omului va depăși actualul absolut, și din acest punct dimensiunea Universului va fi singura sa barieră.

În momentul în care omul va scăpa de corpul său, cel pe care-l avem azi, în care s-a dezvoltat timp de milenii, el nu va mai știi senzația de foame sau sete, de frig ori durere, toate acestea urmând să fie lăsate în grija trecutului.

Conștiința de sine (acel cine sunt Eu?) urmează să fie criptată simultan (share-uită) pe diverse medii de stocare (creiere) astfel încât, chiar dacă corpul robotic va fi distrus din întâmplare, Sinele va continua să existe.

Lipsit de frica dispariției sale fizice (frica de moarte) și mai ales a Sinelui, scăpat de nevoile fiziologice care-i ocupă azi mare parte din timp dar și din capacitățile mentale, omul își va canaliza forța creativă pentru a coloniza spațiul, așa cum vechii navigatori au colonizat Pământul.

Planeta care ne este azi atât de dragă, dar și suport natural al vieții noastre, n-o să mai prezinte mare importanță în condițiile în care omul se va lipsi de Oxigen, apă și multe alte elemente cunoscute în tabelul lui Mendeleev. Viață omului va tinde deci spre infinit.

Această tendință este lesne de sesizat dacă ne uităm la științele medicale precum chirurgia plastică, sau protezarea unor organe cu structuri artificiale, iar în unele cazuri înlocuirea totală cu materiale produse înafara naturii creative (dinții din materiale compozite, vertebre din titan, membre robotice conectate direct la sistemul nervos, înlocuirea feței și multe altele).

Acum 30 de ani era imposibil să înlocuiești un dinte cu unul nou, sau să-ți rearanjezi pielea pe corp, însă azi aceste operațiuni sunt banale și se fac în cabinete de câțiva metri pătrați care arată mai mult a atelier de reparații și nu ca vechea spițerie (farmacie).

Lupta cu natura ne ajută să câștigăm timp, dar rezolvarea este în altă parte

Lupta perpetuă cu natura, căutarea unui leac pentru cancer sau inventarea de noi vaccinuri sunt doar metode temporare prin care omul încearcă să câștige puțin timp. Într-un final această luptă cu Terra va fi abandonată, iar omul se va elibera de capcana propriului corp, precum un pui care-și ia zborul din ou.

Suntem în faza incipientă a acestei revoluții, însă accelerarea avansului tehnologic mă face să sper că nu va mai dura mult și omul se va lepăda de imperfecțiunile native care l-au chinuit încă din prima zi a existenței sale.

Căutarea adevărului în medicină înseamnă să găsești o metodă prin care omul să poată trăi și mâine, scopul primordial fiind supraviețuirea și nu învingerea unui micro-organism nesuferit, prin inversarea conceptului “operația reușită, pacientul mort.”

Așa cum se cunoaște, de multe ori boala este învinsă pentru moment dar leziunile asupra organelor afectate rămân permanente iar viața omului devine brusc un chin (precum leziunile inimii după depășirea unui infarct, sau cele ale creierului după meningită).

Trebuie să avem operații „nereușite” dar pacienți care supraviețuiesc indiferent de afecțiunile suferite, iar condițiile vieții să fie perfecte și nu supuse hazardului așa cum se întâmplă în prezent.

Viitorul medicinei nu înseamnă medicamente mai bune, celule Stem implantate în spatele globului ocular sau manipularea genelor în favoarea noastră.

Omul trebuie să beneficieze de un corp indestructibil, comandat de un creier pe principii cuantice, aflat simultan în spații și timpi diferiți, astfel încât distrugerea lui să devină aproape imposibilă din punct de vedere fizic.

Energia captată din spațiul înconjurător

Acest corp robotic urmează să fie alimentat cu energie preluată din mediul înconjurător, din golul care se află în jurul nostru acum, așa cum Tesla a prezis la începutul Secolului XX.

Acest om deosebit, Nikola Tesla care a suferit întreaga sa viață de grave probleme psihice este cel datorită căruia avem azi case și străzi luminate, baterie la laptop, telefon sau mașină.

Soluția urmează să fie găsită de oamenii de știință în următorii zeci de ani, la acceleratorul de particule de la Geneva. Ciocnirea unor particule invizibile ochiului uman va genera energie infinită, așa cum azi, cu ajutorul energiei atomice se produc cantități uriașe de curent electric în acele imense reactoare.

Colonizarea universului prin manipularea spațiului

Newton sau Maxwell au presupus în mod eronat că spațiul și timpul sunt “plate” precum o coală de hârtie, pentru că Einstein avea să demonstreze că aceștia greșiseră.

Acest ghem numit spațiu-timp nu este plan, el este curbat sau „înfășurat” de distribuția masei și energiei în el (așa cum este dacă vreți un ghem de lână).

Teoria Relativității propusă de Einstein avea să renunțe la timpul absolut, spre ceva mult mai calitativ: teoria generală a relativității sau relativitatea generalizată.

Asta înseamnă în esență că spaţiul şi timpul sunt mărimi dinamice, adică atunci când un corp se mişcă, sau o forţă acţionează, aceasta afectează curbarea spaţiului şi timpului (o planetă în Univers este ca o bilă grea de fier care se rostogolește pe o suprafață elastică din cauciuc).

Structura spaţiu-timpului afectează modul în care corpurile se mişcă, şi modul în care forţele acţionează. Spaţiul şi timpul nu doar că se influențează reciproc dar sunt influențate la rândul lor de orice se întâmplă în Univers.

Ani mai târziu, omulețul din scaunul cu rotile de la Universitatea Cambridge, imensul nostru contemporan Stephen Hawking împreună cu Roger Penrose avea să ridice următoarea problemă, și anume că “teoria generală a relativităţii a lui Einstein însemna că Universal trebuie să aibă un început şi, posibil, un sfârşit.”

Așa s-a născut ideea de început, Big Bang-ul, precum și cea de sfârșit al spațiului și timpului, sau Big Crunch.

Azi avem însă ceva și mai bun decât un sfârșit apocaliptic.

Stephen ne-a spus că atunci când combinăm mecanica cuantică cu teoria relativităţii apare o nouă posibilitate, care nu exista înainte: ca spaţiul şi timpul să formeze împreună un spaţiu cvadri-dimensional (în 4 dimensiuni), finit, fără singularităţi sau limite dar cu mai multe dimensiuni.

Călătoriile noastre în timp nu se vor întâmpla precum în serialul “Star Trek” sau “Back to the future”. Nu. Omul urmează să găsească soluția manipulării spațiului și timpului în favoarea sa.

Noi nu vom mai merge spre un obiect în spațiu și timp, ci o să tragem acel obiect sau moment/eveniment din timp mai aproape de noi, așa cum tragem azi de ața (meșina) unei undițe până când ajungem la cârligul din capăt.

Nu omul se va deplasa în timp, în viitor, ci invers, viitorul o să vină la noi, iar această mișcare este posibilă în ambele sensuri, adică și spre viitor dar la fel de bine și spre trecut.

Omul o să vorbească cu Dumnezeu

Teoria generației Hawking, care ne spune că spaţiul şi timpul formează împreună un spaţiu cvadri-dimensional ar putea explica multe dintre caracteristicile observabile ale Universului, precum: omogenitatea sa la scară mare şi abaterile de la omogenitate la scară mică (galaxiile, stelele şi chiar fiinţele umane).

Ea ar putea chiar să explice sensul timpului pe care-l observăm azi. Dar, dacă Universul este complet independent, fără singularităţi sau limite şi descris integral de o teorie unificată, aceasta are implicaţii profunde pentru rolul de Creator al lui Dumnezeu.

Einstein a pus odată întrebarea: „Cât de mult a avut Dumnezeu de ales când a construit Universul?”

Dacă ipoteza „fără limite” este corectă, El nu a avut deloc libertatea de a alege condiţiile iniţiale.

Totuşi, El ar fi avut încă libertatea de a alege legile de care ascultă Universul. Aceasta însă poate să nu fi fost chiar o alegere; poate exista doar una, sau un număr mic de teorii unificate complete, cum este teoria corzilor heterotice, care sunt independente şi permit existenţa unor structuri complicate precumt fiinţele umane, care pot cerceta legile Universului, şi care pot pune întrebări privind natura lui Dumnezeu.

În momentul în care omul va fi lipsit de grija existenței sale, de frica morții, de toate problemele lui psihologice actuale, acesta se va preocupa sa inventeze lucruri miraculoase precum cele descrise mai sus, așa cum sunt manipularea spațiu-timpului cvadri-dimensional.

În acel moment, Universul, sau Lumea Noastră, vor fi prea mici pentru măreția specieie, iar omul va părăsi această lume spre un alt Univers. Aceasta este adevărata Apocalipsă, exprimată prin plecarea fiului veșnic rătăcitor din Împărăția Tatălui său.

Noi toți vom fi deja morți atunci, însă genele noastre vor exista păstrate în imense bănci genetice, acolo unde fiecare bucățică de os urmează să fie studiată așa cum noi analizăm azi fiecare fir de praf al frumoaselor piramide egiptene.

Ingineria genetică și clonarea sunt instrumentele învierii noastre din Lumea de Apoi către Lumea de Dincolo.

Această Lume aparține stră-stră-stră-nepoților noștri, care din pricina dorului de noi, a originilor umane, ne vor ridica din mormintele pământești și ne vor trece alături de ei în Lumea de Dincolo, în următorul Univers.

Moarte nu e veșnică, doar viața poate fi.

Îmi este dor de tatăl meu.