Incidența cazurilor este în creștere cu 50% în ultimii 20 de ani. 8% dintre copiii americani manifestă cel puțin o alergie la un anumit produs. Alergiile alimentare afectează 4% din populația adultă a planetei. 30% dintre oameni au trăit o experiență alergică.

Alergiile alimentare sunt un risc la adresa vieții, despre care nu se discută. În urmă cu 30 de ani alergiile reprezentau o mare necunoscută, iar din acest motiv nu avem informații „istorice”.

Chiar și țările avansate economic au început foarte recent să studieze ceva mai aplecat problema alergiilor. În Statele Unite ale Americii, datele despre alergii se colectează și studiază de aproximativ 10 ani.

Așa s-a aflat, de exemplu, că 8% dintre copiii americani manifestă cel puțin o alergie la un anumit aliment. Incidența cazurilor este însă în creștere cu 50% în ultimii 20 de ani, situație care ar trebui să îngrijoreze sistemele de sănătate din întreaga lume.

Cei 8 alergeni de bază

Există 8 alergeni responsabili pentru 90% dintre reacțiile alergice la alimente:

• cereale,
• ouă,
• soia,
• crustacee,
• arahide,
• pește,
• lactate și
• alunele de copac.

Așa cum s-a constatat, alergiile se manifestă cu precădere la copii și sunt legate de consumul de arahide – un produs natural des întâlnit în diverse combinații în foarte multe produse alimentare finite. 

Copiii alergici la arahide au tendința să aibă mai des reacții adverse grave. Conform unor studii realizate în Statele Unite, peste 50% dintre copiii cu alergie la arahide au trecut printr-o criză alergică care le-a pus viața în pericol.

Șocul anafilactic

Proteinele din arahide ajung în sânge unde sunt depistate de un anti-corp numit Imunoglomubila E (IgE). Oamenii pot avea IgE pozitiv (specific) doar unui anumit produs, și din acest motiv să reacționeze doar la produsul respectiv.

Funcționează exact ca un sistem permanent de protecție. Alimentul specific este perceput ca un invadator care vine să facă rău corpului. Reacția de protecție este adesea deosebit de violentă.

Cel mai grav este șocul anafilactic, manifestat ca un răspuns puternic al organismului în încercarea de a elimina invadatorul din corp. Discutăm despre o reacție alergică severă, care se instalează foarte rapid (în secunde sau minute).

Are ca efecte: suprimarea ritmului cardiac, scăderea presiunii arteriale, spasme ale plămânilor care fac respirația foarte dificilă, senzația de gâtuire, contracții ale sistemului digestiv, erupții cutanate – uneori foarte severe. 

Adrenalina – remediu pentru șocul anafilactic

Medicina a identificat o singură soluție pănă acum pentru depășirea șocului anafilactic, reacțiile enumerate mai sus fiind anulate cu ajutorul Epinefrinei (sau Adrenalină).

Acest hormon se administrează cu ușurință, chiar și prin auto-injectare (există doze speciale, ușor de transportat și utilizat).

Durează 10-20 de secunde ca efectele să devină vizibile. Adrenalina relaxează musculatura din jurul plămânilor și astfel respirația este ușurată. În situații de criză, o doză injectabilă îți poate salva viața.

Erupția pe piele poate dura însă și 3-5 zile, timp în care persoana afectată se simte foarte slăbită. Este de reținut și faptul că, de la o criză la alta, starea persoanei afectate se înrăutățește, crizele repetate devenind tot mai severe, și implicit mai periculoase.

Din datele existente în acest moment, alergiile alimentare afectează 4% din populația adultă a planetei și 30% dintre oameni au trăit o experiență alergică.

Care este cauza alergiilor alimentare?

Nu se știe încă ce anume provoacă aceste reacții ale organismului la anumite produse naturale. Una dintre teorii leagă alergiile de populația de micro-organisme din interiorul corpului uman. Se pare că și aici au apărut în ultimii ani anumite schimbări, cauzate de antibiotice și modificările din industria agricolă.

Antibioticele – Există indicii că antibioticele administrate copiilor, după naștere, elimină o parte dintre bacteriile din intestine care alcătuiesc flora naturală a organismului iar asta duce la modificare spectrului microbiologic al corpului nostru.

Ingineria produselor naturale – Mai există o ipoteză legată de modificările din lanțul producției agricole. Produse naturale precum fructele sau legumele, prin aplicarea pe scară largă a biotehnologiei, au fost transformate și ajustate de o asemenea manieră încât organismul uman a ajuns să nu le mai poată recunoaște.

Mâncăm o roșie care are formă și culoarea naturală, însă la nivel chimic aceasta a suportat modificări esențiale pe care încă nu le înțelegem. Aproape din toate produsele agricole au fost elimintate anumite substanțe iar rezultatul, adică produsul final, a devenit greu de recunoscut dacă nu imposibil pentru organismul nostru.

Partea și mai complicată este că nu poți testa o alergie decât atunci când ești expus (conștient sau nu) la un produs care-ți poate provoca reacție alergică. Urmează testele de sânge care vor scoate în evidență dacă ai sau nu IgE (Imunoglomubila) pozitiv în legătură cu un anumit produs. Aceasta este dacă vreți adevărata provocare alimentară dar și riscul major care pune la mare încercare organismul omului. Nu știm cu siguranță dacă un produs ne face rău sau nu, trebuie deci să-l testăm chiar pe noi, dar atunci când se întâmplă asta putem muri.

Lipsa expunerii – Se pare că, inclusiv lipsa de expunere la anumite alimente devine o problemă. În anul 2000, Academia Americană de Pediatrie recomanda să nu li se dea arahide și unt de arahide copiilor sub 3 ani. Măsura a fost una disperată. De fapt, medicii americani se loveau de această nouă problemă a alergiilor la care n-au știut cum să reacționeze, așa că s-au gândit că este mai sigur ca produsele despre care se știa că pot provoca reacții să fie evitate.

Ceva mai târziu, în 2008, un studiu făcut în Israel a demonstrat că, atunci când alunele sunt introduse în alimentația copiiilor între 4 și 11 luni, aceasta poate duce la o scădere semnificativă (cu până la 80%) a riscului de a dezvolta alergie la alune.

Expunerea graduală – În lumina noilor descoperiri și Academia de Pediatrie și-a schimbat părare iar azi recomandă ca alunele să fie introduse treptat în alimentația copiilor încă de la vârste fragede.

Noua abordare propune practic introducerea proteienei alimentului în dieta persoanei, gradual, inițial cu mici cantități, pentru ca doza să fie crescută în timp după un calendar prestabilit sub îndrumarea medicului.

Asta ar ajuta se pare sistemul nostru imunitar să recunoască în timp și să accepte un anumit produs care ulterior să poată fi consumat și în cantități mai mari. Metodă aceasta nu vindecă, însă ajută persoana alergică să ducă o viața aproape normală și mult mai sigură. Nu încercați așa ceva fără consultarea unui specialist!

Reacția producătorilor de alune

De teama unor eventuale probleme de piață, având în vedere că alergiile provocate de alune sunt cele mai des întâlnite, în Statele Unite ale Amercii producătorii și-au unit interesele și destinele afacerilor în asociația National Peanut Board care finanțează în prezent studiile privind alergiile. Asociația a contribuit până acum cu aproape 22 milioane de dolari, bani pentru cercetare, astfel încât această ramură agricolă să nu fie afectată în viitor din pricina necunoașterii sau eventual a limitării consumului de alune.

Atenție la restaurante, la unitățile take away și food delivery

Aproape 50% dintre decesele provocate de alergiile alimentare sunt cauzate de mâncarea din restaurante sau alte forme de alimentație publică.

În urmă cu 3 ani, toate restaurantele și unitățile de alimentație publică din România au primit dispoziție din partea autorităților să afișeze lista cu alergenii din alimente. Nu s-a întâmplat asta pentru că statul român a realizat brusc care sunt riscurile populație, ci pur și simplu pentru că și țara noastră trebuia se se conformeze Regulamentului UE 1169/2011. Oricum, a fost pentru prima dată când patronii de restaurante s-au lovit de problema alergenilor, deoarece până atunci nimeni nu pomenise despre așa ceva.

De frica amenzilor mai toată lumea s-a conformat, în sensul în care și-au tipărit o listă standardizată atașată la meniul restaurantului, fără a înțelege însă implicațiile reale ale acestei probleme. 

Și totuși, se omite mereu cel mai important lucru: lista cu alergeni trebuie să se regăsească în primul rând pe bancul de gătit al bucătarului. Și doar astfel, atunci când un client semnalează că este alergic la un anumit produs, cei din bucătărie să-l poată elimina rapid din preparatul comandat.

Nu este complicat dacă există bunăvoință. Restaurantul trebuie să se organizeze și să-ți instruiască personalul în sensul acesta. Atunci când un client aduce la cunoștința ospătarului că are alergie la un anumit produs, ospătarul trebuie să-și noteze și să informeze mai departe personalul din bucătărie însărcinat cu prepararea alimentelor.

Pe lângă faptul că, din preparatul comandat urmează să fie eliminat produsul semnalat de client, la pregătirea comenzii respective, toate ustensilele de gătit trebuie să fie curățate pentru a elimina riscul de contaminare.  Ospătarul joacă deci rolul determinat în acest lanț, el fiind veriga de legătură dintre client și bucătărie. În cazul în care ospătarul nu transmite informația sau aceasta nu este bine înțeleasă de către bucătar, riscurile sunt enorme, câteva grame fiind suficiente pentru ca o persoană alergică să-și piardă viața.

Pentru cei interesați de siguranța alimentară, de produsele pe care trebuie să le evităm și chiar să le eliminăm definitiv din dieta noastră am scris un material complex pe care vă invit să-l citiți. CLICK pe titlu 

Otrava din farfurie – Conspirația mondială a producătorilor de alimente