De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în împărăţia lui Dumnezeu (Ioan, 3.5)

Obiceiul “botezării” navelor este la fel de vechi ca și arta construirii ambarcațiunilor, și se spune că a luat naștere odată cu lansarea la apă a primei corăbii. Se cunoaște destul de bine că etruscii, sumerienii, vechi egipteni și asirienii practicau în mod regulat asemenea ceremonii.

La aceste popoare se obișnuia ca după construirea unei corăbii să fie chemat preotul cu rangul cel mai înalt, care să intoneze cântece de slavă, imnuri și rugăciuni, după care erau aduse diverse jertfe. În general jertfele erau închinate Zeului Mării pentru a-l îmblânzi.  

Astfel, vechii greci obișnuiau să stropească bordul navelor cu sânge proaspăt de berbec, iar marinarii stropeau navele cu sângele piraților capturați. Fenicienii, primii navigatori din Marea Neagră, își stropeau bărcile cu sângele celor mai frumoase sclave.

După introducerea Creștinismului ca religie de stat, în Europa sângele a fost înlocuit cu vinul roșu vărsat din abundență pe puntea vasului, din budane uriașe.

Ceva mai târziu, cam prin secolul al XV-lea, în Olanda și Marea Britanie, locul budanelor a fost luat de cupele din argint, care imediat după golire erau aruncate în mare în acompaniamentul salvelor de tun.

Dar odată cu înmulțirea numărul navelor lansate la apă, aruncarea cupelor din argint peste bord a devenit un lux. Așa se face că, acestea au fost înlocuite cu sticle pline cu vin de cea mai bună calitate. Iar cu timpul șampania avea să ia locul vinului, și a rămas până în zilele noastre băutura tradițională folosită în astfel de ocazii.

Nu peste tot ceremonia lansării la apă a unei nave se încheie obligatoriu cu spargerea unei sticle de șampanie. Indienii de exemplu obișnuiau să spargă o uriașă butelie cu lapte de cocos, în timp ce brazilienii iau în primire navele numai după ce puntea le-a fost stropită cu suc de portocale. Iranienii obișnuiesc să-și stropească punțile cu apă minerală, iar turcii cu apă de ploaie. În țările arabe uneori navele se “botează” cu apă adusă de la Mecca.

În multe state există și astăzi obiceiul de a sparge de bordul petrolierelor o sticlă cu petrol, de cel al transportoarelor de banane o sticlă cu suc de ananas, de-al spărgătoarelor de gheață o sticlă plină cu apă din Oceanul Înghețat de Nord, de traulere o bășică cu untură de pește.

Zeii fie cu tine călătorule