Un raport publicat de Organizația Națiunilor Unite (UN), în urmă cu 11 ani, pe 29 Noiembrie 2006, sub titlul “bovinele produc mai multe gaze cu efect de seră decât automobilele” trăgea un puternic semnal de alarmă cu privire la efectele devastatoare asupra mediului înconjurător provocate de domeniul zootehnic: “Creșterea vitelor produce mai multe gaze cu efect de seră măsurate în echivalent CO2 decât transporturile, și sunt necesare urgent metode mai inteligente de producție, inclusiv îmbunătățirea regimului animalier pentru a reduce fermentarea enterică și prin aceasta emisiile de gaz metan”

Gazele cu efect de seră la nivel global – Sursa: UN, Food & Agriculture 2006, FOA 2013

A fost pentru prima dată când la acest nivel s-a spus pe tapet, și în mod răspicat, problema creșterii animalelor pentru carne, lapte și ouă. Raportul citat susține în mod elocvent că nu consumul de hidrocarburi este cel mai periculos factor pentru mediul înconjurător, ci tocmai mâncarea din farfuriile noastre!

Cei de la United Nations (UN) explică cum industria cărnii și a laptelui produce mai multe gaze cu efect de seră decât toate gazele de eșapament eliberate de mașini, vapoare și avioane laolaltă. Vacile produc gaz metan prin sistemul lor digestiv iar acesta este cu 86% mai distructiv decât dioxidul de carbon (CO2) produs de toate motoarele cu ardere internă din lume (mașini, vapoare, avioane, trenuri).

Grafic – animalele produc de 130 de ori mai multe reziduri decât populția umană – Sursa: USDA

Animalele de fermă nu joacă doar un rol enorm din perspectivă climatică dar sunt și cauza principală a epuizării resurselor și degradării mediului.

Cele mai mari organizații pentru „protecția mediului” nu spun aproape nimic despre acest fenomen, politica lor de tăcere fiind explicată doar de finanțările pe care le primesc de la cele mai importante grupuri economice multinaționale implicate în domeniul alimentar.

Discutăm despre mari producători de carne, lapte și produse lactate, producători de ouă și nu în ultimul rând de lanțurile internaționale de restaurante de tip fast-food, care fac profituri enorme din comercializarea acestor produse (românii lasă anual în restauran­te­le de tip fast-food circa 2 mld. lei – analiză a Ziarul Financiar pe baza datelor Euromonitor).

Consumul de apă, gazele de șist și creșterea animalelor

Organizațiile specializate în protecția mediului se axează în general pe combaterea producției și consumului de petrol și gaze, eventual a gazelor de șist, situație explicată de contaminarea apelor și a emisiilor de dioxid de carbon.

Dar dacă le vom așeza într-o ordine, după gazele naturale, fracturarea hidraulică utilizează cantități enorme de apă, nu mai puțin de 400 miliarde de litri anual doar în Statele Unite ale Americii. Și totuși, dacă comparăm acest consum cu necesarul de apă folosit de crescătorii de animale, observăm că doar în SUA se consumă pentru ferme cca 129 de trilioane de litri de apă. S-a mai constatat și că emisiile de metan ale celor două industrii sunt cam egale.

Animalele de fermă consumă 55% din resursele de apă ale planetei

Produsele din carne și lactatele necesită cantități impresionante de apă deoarece animalele consumă cereale (furaje) care au nevoie de multă apă în procesul de creștere. Toată apa necesară pentru cultivarea grânelor care în final ajung hrană pentru animale este considerată în mod esențial parte din „amprenta de apă” a produsului finit (bucata de carne din farfurie):

Așa a rezultat că producția unui hamburger de 115g necesită 2500 de litri de apă. Pare uimitor dar este cât se poate de real. Este aproape la limita nebuniei economice să produci un hamburger care să te coste atât de multe resurse.

Consumul de apă (domestic vs agricultură) în SUA – Sursa: US Department of Agriculture

Poate părea șocant dar consumul domestic de apă reprezintă doar 5% din consumul total de apă al Statelor Unite, în timp ce 55% se utilizează doar pentru creșterea animalelor și agricultură. Pentru a produce 450g de carne de vită este nevoie de 9500 litri de apă, în timp ce ouăle necesită 1800 litri iar brânza aproape 3400 de litri. Deci despre ce discutăm?

Creșterea animalelor generează 65% din monoxidul de azot la nivel mondial, un gaz periculos, cu potențial de efect de seră cu 296% mai distructiv decât CO2.

În ciuda acestui fenomen nu auzim vorbindu-se decât despre combustibili fosili și poluarea produsă de autovehicule. De ce?

Emisiile de CO2 în domeniul energetic sunt estimate să crească cu 20% până în anul 2040, în timp ce emisiile generate de agricultură urmează să crească cu 80% până în 2050. Aceaste cifre absolut devastatoare sunt construite pe creșterile estimate ale consumului de carne și de lactate la nivel mondial.

Comparație – emisiile cu efect de seră din sectorul energetic și din agricultură

Chiar și cei de la Banca Mondială au concluzionată că fermele de animale sunt responsabile pentru 51% din schimbările climatice cauzate de om. Nu în ultimul rând, industrializarea creșterii animalelor este responsabilă pentru 30% din consumul de apă la nivel mondial, în timp ce suprafața de teren alocată acestei activități reprezintă 45% din suprafața planetei noastre.

Inclusiv dispariția pădurilor din Amazon are la bază operațiunile de defrișare și transformare zonelor împădurite în pășune. Acțiunile descrise în acest lanț au ca efect direct distrugerea habitatelor și inevitabil dispariția unor specii de animale.

Concluziile tuturor studiilor reale (acele cercetări ascunse opiniei publice) sunt cât se poate de sumbre: „Dacă de mâine n-am mai utiliza petrol tot am depăși emisiile maxime de gaze de seră echivalentul lor în emisii de carbon, aflate în prezent la nivelul de 565 Gt (gigatone)”.

Distrugerea habitatelor naturale

Cu doar 10 milenii în urmă, animalele sălbatice reprezentau 99% din biosferă iar ființele umane reprezentau un mic procent din biomasă.

În prezent, după doar 10.000 de ani (care la nivel planetar este egal cu o fracțiune de secundă), oamenii și animalele deținute de oameni, reprezintă 98% din biomasă, în timp ce animalele sălbatice reprezintă doar diferența de două procente. Avem practic o planetă captivă într-o pungă de plastic.

Pășunatul excesiv și distrugerea habitatelor este principala cauză a dispariției celor mai multe specii de animale de pe planetă. Zilnic sunt defrișate 0,4 hectare de pădure tropicală iar cele două cauze majore sunt industria lemnului și agricultura.

Problema uleiului de palmier și creșterea animalelor

Este adevărat că, de ceva timp, plantațiile de ulei de palimer (produs care se găsește și pe rafturile magazinelor din România) cauzează defrișări masive în pădurile ecuatoriale din Indonezia. Și se estimează că uleiul de palmier e reponsabil pentru 10,5 milioane de hectare defrișate.

Comparație – defrișările pentru producția uleiului de palmier și pentru agricultură

Totuși, prin comparație, animalele de fermă și terenurile defrișate pentru hrana animalelor au generat pierderea a 55 milioane de hectare de pădure – adică mult mai mult. Situația este clară în Amzonul brazilian, acolo unde principala cauză a tăierii copacilor este cu siguranță agribusiness-ul, mai exact culturile de soia și pășunatul vacilor.

În Brazilia se defrișează masiv pentru agricultură

Succesul economic al Braziliei ascunde și laturi întunecate, mai puțin cunoscute. După adoptarea unui nou Cod Silvic în Brazilia, mulți activiști care s-au opus defrișărilor au fost asasinați (vezi cazurile Jose Carlos sau Dorothy Stang) iar cifrele sunt alarmante:

Conform unor date deținute de organizațiile de mediu americane, în ultimii 20 de ani, în Brazilia au fost asasinați 1100 de activiști. Și în ciuda faptului că, aceste informații se găsesc în presă chiar sub nasul nostru, organizațiile de mediu refuză să se implice.

Pădurea Amazoniană defrișată pentru fermele de animale

De ce subvenționăm agricultura și creșterea animalelor?

Vacile produc de 130 de ori mai multe reziduuri decât întreaga populație umană. O vacă de rasă productivă are nevoie zilnic de 64 – 68 kilograme de hrană și consumă între 115 și 150 litri de apă. Discutăm despre 2 tone de cereale lunar și aproape 4000 de litri de apă, în timp ce vacă ne oferă în medie 15 litri de lapte pe zi (450 litri pe lună). Pentru ca acest sistem să fie sustenabil din punct de vedere economic ai nevoie de teren ieftin, furaje ieftine iar apa să fie gratis dacă se poate.

Deci cum să fie acest business sustenabil ? 

În lipsa subvențiilor acordate în prezent din bani publici, toate aceste costuri care sunt azi externalizate (adică susținute de la bugetul de stat) ar deveni costuri interne ale agricultorilor, industriei cărnii și laptelui.

Evident toate prețurile produselor alimentare de pe rafturile magazinelor ar crește peste noapte. Mai rău este că, în actualul sistem bazat pe subvenții, chiar dacă alegi alegi un regim vegetarian în loc să mănânci carne, lactate sau ouă, de plătit oricum plătești prin subvenții! Pentru fiecare hamburger vândut cu 4 dolari, diferența de 7 dolari o plătesc ceilalți, chiar dacă au ales să nu mănânce carne.

Interesele companiilor care produc OMG, alimente și medicamente

La capătul lanțului, cei care beneficiază de pe urma sistemului de susținere a agriculturii NU sunt fermierii, ci marii producători de alimente – în general societăți transnaționale. Și odată ce devin prea mari și prea bogate, puterea lor de lobby se dezvoltă până la nivelul la care ajung să-și permită, fără mari eforturi, să influențeze politicile locale, europene și internaționale, în statele gazdă sau în statele de origine.

Exact în acest punct intervin și organismele modificate genetic (celebrele OMG-uri sau Transgenic). Discutăm despre biotehnologia folosită la modificarea semințelor pentru creșterea rezistenței viitoarelor culturi agricole, ori la substanțele injectate animalelor pentru creșterea producției de lapte, la antibioticele pe care omul le primește fără să știe asta atunci când consumă carne de la magazin.

Companiile implicate în biotehnolgie și-au atribuit în mod abuziv misiunea aparent nobilă de a „hrăni populația planetei” însă fac asta doar dacă obțin și un Profit substanțial. Deci nu este vorba despre umanitarism iar discuția se rezumă la bani și cam atât!

La nivel mondial 50% din producția de cereale este destinată creșterii animalelor și nu oamenilor. În Statele Unite ale Americii acest procent urcă până la 70%-80% în funcție de soiul de cereale.

Dacă în loc să hrănim animalele aceste cereale ar ajunge la oameni, atunci nimeni de pe planetă n-ar mai suferi de foame. Din acest motiv, justificarea implementării Organismelor Modificate Genetic (OMG) este egală cu „setea unui înecat.”

Soluția? Pe cât pare de simplu pe atât este de complicat!

Trebuie să renunțăm la alimentația bazată pe carne, lactate și ouă. Dacă managementul apei reprezintă o problemă de care în general administrațiile locale și centrale se mai preocupă, comportamentul alimentar nu cade în sarcina autorităților. Este problema consumatorului ce anume alege să cumpere, și din păcate omenii sunt încurajați să consume tot mai mult și implicit să mănânce și să arunce mai mult la gunoi (adică să transforme energia, apă și celelalte resurse în deșeuri toxice).

Pentru o persoană vegetariană, hrana pentru 1 an de zile poate fi asigurată pe 0,06 hectare de teren, în timp ce, pentru a consuma și lapte și ouă avem nevoie de 0,18 hectare (adică de 3 ori mai mult), iar dacă adăugăm și carne în dieta noastră avem nevoie de 18 ori mai mult teren.

Poți produce 16.500 kilograme de vegetale pe 0,6 hectare dar doar 170 kilograme de carne pe aceeași suprafață. Cu alte cuvinte, și din orice poziție vom calcula, distrugerea mediului înconjurător și foametea din anumite zone ale planetei se datorează creșterii animalelor de fermă și consumului de carne, ouă și lactate.

UE cheltuiește 62,4 Miliarde de Euro anual doar pentru „resurse naturale”

Uniunea Europeană a alocat în anul bugetar 2016 nu mai puțin de 62,4 Miliarde de Euro pentru investiții în „resurse naturale” – suma reprezintă mai bine de 40% din Bugetul Uniunii Europene. Din această imensă sumă, 42 Miliarde sunt alocate numai pentru „The European Agricultural Guarantee Fund (EAGF)” adică fondul din care sunt achitate plățile directe către fermieri și pentru sprijinirea pieței agricole, în timp ce alte 18,67 Miliarde sunt dirijate către „The European Agricultural Fund for Rural Development (EAFRD)” fond din care se fac plățile pentru „programele de dezvoltare rurală.”

Bugetul Uniunii Europene pe 2016 – alocarea fondurilor – Sursa: Comisia Europeană

Ce se întâmplă cu acești bani în teren?

Este suficient să ne uităm la cum își împart fermierii bugetul destinat producției și astfel descoperim și industriile „câștigătoare.”

Conform unui grafic realizat de cei de la Ziarul Financiar în urmă cu 2 ani, structura costurilor directe pentru producția de porumb arăta, în România, cam în felul următor: 30% seminție, pesticide și îngrășăminte, 16% combustibil (Diesel), 44% lucrări mecanizate, 10% costuri de personal. 

Grafic „Structura costurilor directe pentru producția de porumb” – Sursa: ZF 2015

Adică 30% din sumele alocate de Uniunea Europeană pentru agricultură se duc direct în buzunarele companiilor specializate în biotehnologie (giganți multinaționali) pentru semințe, îngrășăminte și alte chimicale dăunătoare sănătății umane, animalelor și apelor freatice.

Mai departe, 16% se alocă pentru subvenționarea industriei petroliere, adică pentru arderea de Motorină, și încă 44% pentru lucrări mecanizate adică industria utilajelor agricole și pieselor de schimb (alți coloși multinaționali), în vreme ce doar 10% reprezintă costurile cu mâna de lucru. După cum se vede și în agricultură omul a ajuns tot pe ultimul loc fiind înlocuit de „mașini.”

Cine plătește APA GRATUITĂ ?

Mai sus am discutăm doar despre costurile directe. Nu se amintește, de exemplu, absolut nimic despre APĂ! Păi nici nu mai era cazul deoarece în Mai 2017 Guvernul României a votat o lege prin care apa pentru irigarea culturilor agricole devine gratuită:

„Este o zi istorică pentru fermierii, agricultorii din România pentru că astăzi în Parlament s-a votat o nouă lege a irigațiilor, o lege care modifică Legea 138 și OUG 82. Ce este important în această lege este că începând cu o săptămână-două, după ce va fi promulgată, ANIF pune la dispoziția fermierilor apă gratuită la stațiile de punere sub presiune.”

Aceasta este declarația din 9 Mai 2017 a deputatului Alexandru Stănescu, vice-președintele Comisiei pentru agricultură. Este vorba despre proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii îmbunătăţirilor funciare nr.138/2004, pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.82/2011 privind unele măsuri de organizare a activităţii de îmbunătăţiri funciare, precum şi pentru completarea art.10 din Legea nr.98/2016 privind achiziţiile publice, lege ce a fost adoptată pe 9 Mai 2017, în Camera Deputaților, cu 219 voturi pentru, 54 de abțineri și nici un vot împotrivă. Și totuși cine plătește?

Agricultura românească în cifre – sursa: Institutul Național de Statistică

Zilnic fermierii sacrifică în abatoare un număr de 1.857 de vaci, 15.967 de porci, peste 20.000 de oi, 715.147 de păsări pe zi şi colectează aproape 17 milioane de ouă pe zi. Tot fermierii mai obţin și consumă 131,8 milioane de hectolitri de lapte pe zi.

De ce subvenționează Uniunea Europeană agricultura?

Politica Agricolă Comună (PAC) este printre primele politici adoptate de Uniunea Europeană iar Geneza ei a fost o reacţie la problemele alimentare care au urmat celui de-Al Doilea Război Mondial. Problema înfometării de după război a dispărut în primii 10 ani și totuși subvențiile au rămas…

Ideea unei reglementări europene a pieţei pentru produsele agricole a aparținut Olandei care dorea să-și protejeze propriile exporturi de carne şi produse lactate în fața danezilor. Așa se face că, discutăm din nou despre interese meschine ale unor grupuri economice pe care guvernele statelor cu influență știu să și le protejeze, și nu de prioritățile populației europene sau cu atât mai puțin de „hrănirea planetei.”

Magazin de „brânzeturi” din Olanda

„Se vorbește de eliminarea subvenției pe suprafață din anul 2020 din ce în ce mai mult. Pentru că acest lucru ar însemna o concurență loială, o concurență care înseamnă un  potențial pentru un preț de producție egal pentru toți fermierii. Mi-au sărit toți în cap la momentul zero când am anunțat acest lucru și încă îmi mențin această declarație”  europarlamentarul Laurențiu Rebega pentru publicația AgroInfo, 29 Martie 2016.

Consolidarea industriei chimice – trilaterala Germania, China și SUA

La începutul lunii Mai 2016 presa internațională anunța că gigantul german Bayer intenționează să achiziționeze compania americană Monsanto cunoscută pentru afacerile sale cu seminţe modificate genetic (OMG). Informația era adevărată.

2015 – Protest împotriva Monsanto în Republica El Salvador

Înainte de această tranzacție, compania Monsanto încercase să cumpere producătorul elvețian de semințe și produse pentru protecția culturilor Syngenta, dar în final au pierdut în fața Partidul Comunist al Chinei iar compania Syngenta a ajuns în posesia China National Chemical Corporation (ChemChina). Chinezii mai achiziționaseră și trader-ul de cereale Nidera (cu sediul central în Rotterdam) prin compania China National Cereals, Oils and Foodstuffs Corporation (COFCO).

Și astfel, în anul 2016, capitalul chinez și-a făcut intrarea în forță pe piața europeană și mondială de agribusiness cu un pachet complet: chimicale, biotehnologie și comerț.

În acest context germanii de la Bayer (mare producător de pesticide și medicamente pentru uz uman) au simțit nevoie să-și consolideze poziția, mai ales că accordul economic de liber schimb SUA-Uniunea Europeană (TTIP) se afla deja în impas, tocmai din pricina problemelor legate de agricultură – mai precis chestiunea Organismelor Modificate Genetic (OMG).

Interesul dar și nebunia administrației americane pentru susținerea OMG-urilor este relevată și de declarațiile lui Michael Scuse, al doilea om din Guvernul SUA în materie de agricultură, care, aflat la București pe 15 Iulie 2016 într-o campanie de lobby, a exprimat următorul punct de vedere:

“Știți cu toții că noi în SUA și-n alte țări am adoptat știința biotehnologiei și uilizarea organismelor modificate genetic. În SUA, marea majoritate a porumbului și a soia sunt OMG. Înteleg că anul trecut Uniunea Europeană a adoptat legislația care dă voie țărilor membre să adopte producția OMG. Deci trebuie să existe o discuție între guvernanți și cetățeni, dar sper ca la final aceste produse vor fi adoptate mai mult. Și asta nu doar pentru că trebuie să hrănim o populație în creștere, dar și pentru că trebuie să ne protejăm mediul și sănătatea.” 

Michael Scuse – Romania Agribusiness Trade Mission

Un alt capitol la care americanii n-au reușit să cadă la pace cu giganții Europei a fost din nou problema subvențiilor. Spre deosebire de europeni americanii au renunțat la plățile directe și intervin pentru susținerea agriculturii prin alte mecanisme mult mai sofisticate:

“Dacă ne uităm la subvențiile europene către fermieri, acestea sunt niște plăți directe. În SUA, nu mai facem plăți directe. Sistemul nostru este total diferit, bazat pe nevoi – dacă apare o scădere bruscă de prețuri, de randament agricol” a mai declarat Michael Scuse.

Chiar dacă nu am avut un acord semnat între UE și SUA situația nu a împedicat compania germană Bayer să „înghită” Monsanto (cel mai mare producător de OMG de pe planetă). Dacă la capitolul pesticide și biotehnologie Bayer a reușit astfel să se așeze într-o poziție aparent confortabilă, comerțul cu produse agricole a ajuns în zona de influență a guvernului de la Beijing, chinezii fiind concurați în acest moment doar de giganții americani ADM, Bunge și Cargill.

Până unde poate merge lobby-ul ?

În aceast război economic fără precedent, la finalul anului 2016, chiar și Vaticanul a simțit nevoia să se implice. Academia Papală, prin vocea monseniorului Marcelo Sanchez Sorondo s-a declarat „pe de-a întregul în favoarea OMG-urilor.” Această afirmație categorică a venit ca răspuns la o întrebare, la fel de directă, privind poziția Sanctității Sale Papa Francisc, și a Bisericii Catolice față de OMG-uri, adresată în cadrul unui simpozion organizat la Roma, în Decembrie 2016, de către Universitatea Pontificală Laterană și Ambasada Italiei pe lângă Sfântul Scaun.

Marcelo Sanchez Sorondo – Cancelar al Academiei Pontificale de Științe

Greu de apreciat dacă influențele sud-americane și-au pus atât de mult amprenta asupra Vaticanului, cert este că, amândoi, și Papa Francis și monseniorului Marcelo Sanchez Sorondo, vin din Argentina (mare producător de soia modificată genetic).

În Iunie 2015 chiar Papa Francis vorbise la Roma, la conferința Organizației pentru Agricultură a Națiunilor Unite (FAO) despre „risipa de mâncare” și crearea unui sistem de „solidaritate globală” pentru a asigura tuturor oamenilor securitatea alimentară.

Cine sunt partenerii de dialog ai Sfântului Scaun?

Asociația americană „The Organic Consumers Association” din Minnesota este poate prima din lume care a vorbit despre apropierea dintre Organizația pentru Agricultură a UN (FAO) și compania Monsanto:

„Suntem alarmați de faptul că FAO se îndreaptă din nou către aceleași corporatii, chiar în momentul în care aceste societăți vorbesc despre viitoarele fuziuni, ceea ce va concentra sectorul semințelor comerciale în doar câteva mâini. Este clar că, prin FAO, industria vrea să-și relanseze mesajul fals prin care susține că, aceste culturil modificate genetic pot hrăni lumea și pot răci planeta, în timp ce realitatea este că nimic nu s-a schimbat pe frontul biotehnologiei.”

Acest citat face parte dintr-o scrisoare publică, lansată pe 12 Februarie 2017, de cei de la Organic Consumers Association în tandem cu asociația profesională a fermierilor „La Via Campesina” cu sediul central în republica africană Zimbabue.

„Fie ca hrana să-ți fie medicament, și medicamentul hrană” – HIPOCRATE

În prezent în lume avem circa 315 milioane de diabetici, deci fără îndoială ne aflăm în plină „epidemie” de diabet. Această boală reprezintă nu doar o problemă majoră pentru individ dar și pentru întrega societate cât timp tratamentele adecvate pentru diabet au ajuns cam la 10% din totalul cheltuielilor din domeniul sănătății.

De ce facem diabet ?

Explicația ne-a fost oferită pe tavă de Organizația Mondială a Sănătății în anul 2015, atunci când s-au publicat concluziile unui studiu realizat de International Agency for Research on Cancer (IARC):

„Agenția Internațională pentru Cercetarea Cancerului a clasificat carnea prelucrată ca fiind cancerigenă, iar carnea roșie drept o substanță care probabil duce la apariția cancerului.”

Agenția Internațională pentru Cercetarea Cancerului sau „The International Agency for Research on Cancer” (IARC) este o agenție a Organizației Mondiale a Sănătății sau „World Health Organization” (WHO) care se ocupă de studierea cancerului.

La capitolul „carne roșie” cei de la Organizația Mondială a Sănătății au inclus: carnea de vită, carne de porc, miel și capră. S-a ajuns la această concluzie după un studiu realizat de 22 de experți din 10 state diferite care au analizat mai mult de 800 de cercetări cu privire la cancer și alimentație. Aceștia au descoperit astfel că, 50 de grame de carne procesată (adică mezeluri) consumată zilnic, crește riscul aparației cancerului cu 18% – discutăm despre echivalentul a 3 feliuțe de slănină sau 1 hot-dog. Pe de altă parte, consumul de carnea roșie (luat separat) este legat de creșterea riscului de cancer colorectal (de colon), pancreatic și de prostată.

Din aceste motive carnea roșie a fost inclusă de Organizația Mondială a Sănătății în Grupa A2 – „probabil cancerigen”, iar mezelurile (carnea procesată) au fost incluse în Grupa 1 – adică „cancerigen pentru om” alături de fumat, azbest și plutoniu. Mai multe explicații cu privire la aceste clasificări sunt disponibile, din Octombrie 2015, chiar pe pagina oficială a Oranizației Mondiale a Sănătății.

CARNE ROSIE

Atunci când discutăm despre consumul de carne procesată trebuie să avem în vedere: crenvurștii, șunca presată, cârnați, salam, jambon, salam picant, și alte mezeluri combinate. Din păcate, aceste studii nu reprezintă o noutate, multe cercetări fiind realizate chiar în urmă cu 50 de ani. Se pare totuși nimeni n-a avut timpul sau curiozitatea să-și arunce o privire peste ele, în ciuda faptului că obiectul cercetărilor este unul atât de important.

Această atitudine seamănă dacă vreți cu situația motorului electric construit în 1834 dar care n-a jucat un rol important în transporturi timp de aproape 200 de ani din cauza intereselor economice ale industriei petroliere, care a preferat să susțină un motor cu ardere internă pe bază de combustibil.

Ne place sau nu, această situație nu poate fi explicată altfel decât printr-o conspirație, deoarece ambele motoare au fost inventate aproape simultan.

„Diabetul, artrita, bolile de inimă, demența, obezitatea și cancerul sunt responsabile pentru 70% dintre decese. Toate datele ne indică că aceste boli sunt legate de stilul de viață.”  Dr. Joel Kahn, M.D., Cardiolog, Kohn Center for Cardiac Longevity, USA

Înformațiile publicate în mod obișnuit de presă leagă diabetul de consumul de zahăr și lipsa de exercițiilor fizice. Cu toate acestea, specialiștii afirmă că diabetul nu este și nu a fost vreodată cauzat de alimentația bogată în carbohidrați sau de zaharuri.

„Cauza diabetului este un regim alimentar care duce la acumularea unor mari cantități de grăsimi în sânge. Mă refer la o alimentație tipică, bazată pe carne. Dacă vă uitați la celulele musculare ale corpului omenesc o să vedeți că acestea acumulează mici particule de grăsime, acumulări care duc la rezistența la insulină. Asta înseamnă că zahărul natural din alimente nu reușește să ajung la celule așa cum este normal și astfel se acumulează în sânge și avem ca rezultat diabetul. Acesta este diabetul.” Dr. Neal Bernard, autor și președinte al Physicians Committee for Responsible Medicine, USA

Consumul de zahăr este interzis în momentul în care o persoană este diagnosticată cu diabet dar asta nu are legătură și cu factorii care provoacă de fapt această boală. Deci principala manipulare o constutie tocmai ideea că diabetul este provocat de dulciuri, asocierea cu zahărul, când în realitate această boală este provocată de consumul de carne.

„S-a făcut un studiu uriaș pe 500.000 de persoane iar consumul de carbohidrați a fost invers-corelat cu apariția diabetului. În sensul acesta, un consum mare de carbohidrați previne de fapt apariția diabetului. În schimb carnea s-a dovedit o cauză clară a diabetului.” Dr. Garth Davis specialist în cirurgie plastică, The Davis Clinic, USA

Carnea procesată provoacă diabet și NU zahărul

Multe studii publicate de Harvard University atestă faptul că, o porție de carne procesată consumată pe zi crește riscul de diabet cu 51%. Legătura dintre alimentația bazată pe carne și diabet este practic incontestabilă în acest moment.

Pe această linie se înscriu și cauzele bolilor de cardio-vasculare provocate în general de: fumat și dieta cu produse de origine animală. De exemplu, carnea proaspătă conține un număr uriaș de bacterii pe care omul și le introduce în organism prin alimentație iar impactul asupra sănătății este unul de proporții și imediat.

Proteina animală joacă un rol enorm în privința cancerului și bolilor cardio-vasculare, iar carnea de pui nu face excepție. Oamenii au fost învățați că este „mai sănătos” să consume produse din carne de pui însă nimeni nu a explicat și de ce stau lucrurile așa…

În realitate carnea de pui reprezintă o sursă enormă de sodiu (apă cu sare injectată) și polifosfați. Fie că discutăm despre bacon, pastramă, pulpe de pui, piept dezosat sau carne macră de porc ori vită, odată ce este industrializată carnea trece prin procesul de injectare cu saramură și alte substanțe nocive.

„Dacă vă uitați la incidența cazurilor de hipertensiune și diabet, acestea se diminuează pe măsură ce alimentația bazată pe produse de origine animală este redusă. Dacă discutăm despre carnea de pește avem și aici motive de îngrijorare legate de conținutul de mercur, grăsimi saturate și colesterol.” Dr. Kim Allan Williams Sr., președintele American College of Cardiology.

Nici peștele de crescătorie nu este mai sănătos prin comparațe cu cel sălbatic. În locațiile special amenajate peștii sunt tratați cu antibiotice și antifungice, substanțe chimice care se acumulează în carnea peștelui.

Expunerea la Dioxină

Dioxina reprezintă cel mai nociv grup de substanțe generate prin activitatea umană. Prima dioxină a fost sintetizată în laborator în anul 1872, iar azi apare în produși secundari în industria de sinteză chimică (a compușilor organici clorurați), în industria hârtiei sau în procesele de incinerare a rezidurilor chimice.

Dioxina provoacă endometrioză (cauza principala a infertilității la femei), cancer și tulburări endocrine. În general oamenii sunt expuși la Dioxină prin alimentație: 93% este asimilată din carne și produse lactate. Aceste substanțe eliminate în mediul înconjurător se depun la nivelul solului (pe iarbă) fiind consumate de animale și transferate astfel omului prin consumul de carne și lapte.

În timp ce organismul bărbaților nu are posibilitatea eliminării dioxinelor, la femei aceste substanțe toxice sunt eliminate în două moduri, ambele legate de naștere: fie dioxinele trec prin placentă și ajung la fetus, fie prin alăptarea copilului. De la o mamă care consumă zilnic lapte și carne în perioada în care alăptează o mare parte din efectul dioxinelor este transferat copilului. Din acest motiv femeile însărcinate trebuie să evite consumul de pește (din cauza mercurului), carne roșie (care acumulează în țesuturi dioxine) și în general produsele de origine animală în condițiile în care animalele de fermă sunt tratate cu antibiotice, hormoni și steroizi iar hrana lor este alcătuită în general din proumb și soia modificată genetic (culturi tratate din abundeță cu pesticide).

Produsele organice

Înlocuirea produselor din comerț cu cele organice pentru consum nu ajută la eliminarea contaminării cu substanțe precum mercurul, dioxinele sau stronțiu-90 deoarece acestea sunt prezente în cantități diferite în aproape toate culturile și corpurile de apă. Evident nici culturile organice nu scapă de această contaminare. O cultură controlată dar care se află într-un mediu poluat va suporta efectele contaminării aproape la fel ca și celelalte culturi neprotejate. 

Pericolul din lapte și produse lactate

Brânza este un produs „extraordinar” dar probabil unul dintre cele mai nocive pentru sănătatea umană. Chiar dacă nu pare la prima vedere, brânza este un produs foarte procesat, și conține multă grăsime saturată și sare (pentru conservare). Nu întâmplător  majoritatea oamenilor au intoleranță la lactoză iar aceasta este starea normală și naturală a lucrurilor.

Intoleranța globală la lactoză

De ce oare organismul nostru respinge produsele lactate? Cum se explică faptul că 73% dintre afro-americani sunt intoleranți la lactoză, 95% dintre asiatici sunt intoleranți, 70% dintre americanii indigeni și 53% din hispanici?

„Laptele este un produs riscant pentru omenire. Ca pediatru văd asta în fiecare zi. Văd copii care suferă de afecțiuni legate sau asociate consumului de lapte și produse lactate: eczeme, acnee, constipație, reflux gastroesofagian, deficit de fier, anemie. Proteina din laptele de vacă este cea mai alergică. ” Dr.Paul Porras, pediatru, USA

De ce este mai bun pentru consum laptele de vacă și nu cel de girafă? Cum răspunde industria laptelui la această întrebare? Realitatea este că nu avem nevoie nici de lapte de vacă, nici de cel de girafă sau de la un alt animal pentru că omul este în chip natural intolerant la lactoză.

Lactatele organice

Lactatele organice conțin la fel de multă grăsime saturată, colesterol și galactoză, precum și alte substanțe nocive pentru om, ca și lactatele obișnuite. Deci lactatele organice nu sunt cu nimic mai puțin nocive prin comparație cu produsele lactate care se găsesc pe rafturile magazinelor.

Lactatele și osteoporoza

În cadrul unui studiu extrem de elocvent cercetătorii de la Hardvard au analizat timp de 18 ani un grup de femei în vârsta. Așa s-a observat că femeile care consumau lapte aveau ZERO protecție la facturi. A fost nevoie de acest studiu pentru a se demonstra că vechea idee care ne spune că „laptele întârește sistemul osos” este doar un mit.

Mai mult decât atât, se pare că, persoanele care consumă lapte manifestă un risc mai mare pentru fracturi de șold, cancer și buna funcționare a ficatului. Cifrele ne arată că statele unde consumul de produse lactate este mai ridicat înregistrează și cele mai numeroase cazuri de osteoporoză. Deci nu doar că lactatele nu ne protejează oasele, ba chiar din pricina consumului de lactate apar toate aceste afecțiuni. Nu în ultimul rând consumul lactatelor este asociat cu diverse forme de cancer, în general pe zona hormonală: cancer mamar, de prostată sau cancer ovarian.

Cazeina și dependența de lactate

Cazeina este principala proteină din produsele lactate iar în momentul în care ajunge în sistemul digestiv al omului dă naștere unor substanțe numite cazomorfine. Acestea au componente asemănătoare cu morfina iar în momentul în care ajung la creier se atașează fix de același receptor ca și heroina. Nu sunt la fel de puternice ca heroina însă au efecte clare în a determina un anumit nivel de dependență. Cazomorfina poate juca un rol important în sindromul morții infantile și în autism.

În timp ce 1 litru de lapte uman (de mamă) conține 2,7 grame de cazeină, laptele de vacă conține 26 de grame la litru, adică de 10 ori mai mult. În aceste condiții nici nu este de mirare că lactatele produc dependență.

• Mulți spun că avem nevoie de produse lactate pentru Calciu dar studiile arată că asimilarea unor cantități mari de Calciu generează scăderea vitaminei „D” în organism.
• Mai multe sudii realizate în Islanda au evidențiat o corelație între consumul de lapte și cancerul de prostată.
• Consumul de lapte duce în prima fază la probleme digestive (balonare), erupții pe piele, astm (inflamarea căilor respiratorii), probleme respiratorii diverse, diabet juvenil iar în fanal cancer.
• Specialiștii recomandă ca după vârsta de 20 de ani să nu mai consumăm lapte sau produse derivate.

Un fel de concluzie…

Oamenii nu au nici cea mai vagă idee despre conținutul produselor pe care le consumă zilnic. Organizația Mondială a Sănătății vorbește prea încet și cu multă teamă. În industria animalieră, agricultură ca și în industria tutunului, companiile implicate au tot interesul ca populația să NU știe absolut nimic despre efectele și riscurile la care se expune atunci când consumă diverse alimente procesate sau neprocesate.

Suntem captivi intereselor economice iar guvernele paralizate și prea slabe să poată reacționa la acest genocid. Ne-am obișnuit să credem ce ne spun ei prin publicitate și marketing specializat, în loc să facem noi efortul de a înțelege.

Citește și :

Alergenii – asasinii nevăzuți din mâncarea noastră