COMPAS

România, petrolul și criza

România zilelor noastre este un jucător minor pe piața internațională a petrolului. Cu toate acestea, puțini știu probabil că multe dintre marile companii petroliere și-au făcut primii bani din petrol românesc, pe pământ românesc. Conform Dicționarului Istoric al Industriei Petroliere (Historical Dictionary of the Petroleum Industry)  scris de M. S. Vassiliou există documente din secolele 15 și 19 care atestă existența unor câmpuri petroliere la Bacău și-n câteva regiuni de lângă Ploiești.

În perioada în care, Cristofor Columb „descoperea” America, în România petrolul era deja cunoscut și utilizat. Astfel, la începutul secolului 19 petrolul românesc era extras din gropi săpate cu lopata (fără alte unelte mai sofisticate) și exportat în Austro-Ungaria și Imperiului Otoman.

Rafinaria de la Lucăcești, Moinești – Steaua Romana

Prima rafinărie românească a fost construită în anul 1840 în localitatea Lucăcești, Moinești din județul Bacău, urmată la scurt timp de altele ridicate în Prahova, la Ploiești și Câmpina.

Mai departe, în anul 1857 omul de afaceri Theodor Mehedințeanu a înființat o rafinărie la Ploiești care producea petrol lampant utilizat pentru iluminatul public al Bucureștiului. Așa a devenit, pe 1 aprilie 1857, capitala României priml oraș din lume luminat cu lămpi.

Investiții străine în petrol românesc

Valachia Petroleum Company – înființată în anul 1861 și condusă de afaceristul Jackson Braun, a fost prima companie petrolieră cu capital străin, din România;

Societatea Română pentru Industria și Comerțul Petrolului – a fost înființată de antreprenori români cu finanțare Austriacă, reorganizată în anul 1895 și redenumită Steaua Română SA;

Standard Oil – companie americană fondată de celebrul afacerist John D. Rockefeller. A intrat pe piața petrolului din România în anul 1904 când a pus bazele Societății Anonime pentru Industria, Comerțul și Exportul Petrolului, Româno-Americană. Din punct de vedere juridic, compania Româno-Americană era o subsidiară a Standard Oil New Jersey. În prezent moștenitorii Standard Oil sunt celebrele companii ExxonMobil, Chevron Corporation și BP (British Petroleum).

Royal Dutch Shell – în anul 1910 a pus bazele societății petroliere Astra Română Company;

Agenzia Generale Italiana Petroli (AGIP) – a intrat pe piața energetică din România în anul 1920, atunci când a achiziționat 11,25% din compania  românească Prahova SAR (viitoarea Prohova SA).

Sondele de la Buștenari

Multe dintre numele amintite sunt prezente și azi, atât în România cât și în statele învecinate: SHELL, AGIP, BP, Mobil sau Chevron. Și, după cum se poate observa, toate aceste societăți au devenit adevărați coloși energetici, reușind să treacă cu bine peste cele două războaie mondiale și zeci de crize financiare.

Profiturile generate în ultima sută de ani de aceste companii sunt aproape imposibil de contabilizat, iar succesul afacerilor gestionate de acestea se datorează dependenței omenirii de petrol – o dependență nu foarte justificată economic, dacă de gândit că prima mașină electrică a apărut pe străzi la 1890.

Petrolul, crizele și prețul

Problema resurselor naturale constă în faptul că, acestea sunt finite. Cu alte cuvinte, cel puțin teoretic, există șansa ca la un moment dat acestea să se epuizeze. La fel şi pământul agricol, şi acesta reprezintă tot o resursă finită.

Dacă reușesc să eficientizez producția agricolă, atunci produsele se ieftinesc iar cererea începe să crească, pentru că populația dorește să mănânce mai bine atâta timp cât își permite. Așa se naște o cerere exagerată, enormă, și automat este necesar tot mai mult teren arabil care să fie lucrat cât mai eficient.

Sediul central al OPEC – Viena, Austria

Dar agricultura înseamnă consum de petrol, și pe măsură ce lucrăm pe suprafețe tot mai extinse, și nevoia de petrol crește. Dacă petrolul devine tot mai cerut pe piață, atunci prețul barilului va crește, și crește… și crește.

În final mă gândesc că poate e mai bine să-mi cumpăr mașini care consumă mai puțin, și astfel să economisesc ceva petrol (benzină / motorină). Ce se întâmplă în cazul acesta?

Asta va genera o cerere tot mai mare de mașini care să consume puțin, iar fabricile de motoare investesc și devin mai eficiente. Rezultatul? Mașinile devin tot mai ieftine și evident cererea de mașini începe să crească, pentru că mașinile ieftine se vând tot mai bine.

Și uite așa ne-a crescut flota mondială de motoare care au consum mai mic dar sunt mai multe… Și-n final, ce să vezi? Cererea de petrol este și mai mare, iar prețul devine și mai mare! Mai are sens să calculăm și implicațiile asupra mediului înconjurător care sunt enorme? Cine acoperă regenerarea planetei?

Când prețul petrolului atinge vârfuri extreme, companiile din domeniul energetic găsesc că este mai rentabil să investească în cercetare, pentru a identifica surse alternative de energie, cum ar fi eoliană sau hidro. Dar asta se întâmplă numai atunci când prețul petrolului este foarte ridicat. Dacă prețul petrolului scade, devine mai rentabil să lucrezi tot pe petrol.

Din păcate suntem captivi de peste 100 de ani acestui sistem perfid, care funcționează pe bani. Este mai mult decât evindet cine beneficiază de tot acest joc… industria petrolieră. Petroliștii și găzarii au reușit să-și extindă interesele în aproape toate sectoarele economice (auto, transporturi, farmaceutice, protecția plantelor, mase plastice, energii alternative și altele).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.