Cargoul Călugăreni de 8.750 TDW, construit în 1985 la Șantierul Naval Brăila

Totul a început în primăvara lui 1985, pe malul Dunării, la Șantierul Naval Brăila. Acolo, cu numărul de șantier 1283, lua naștere un cargou care avea să poarte, pentru prima dată, numele unui sat de câmpie românească: Călugăreni. În mai 1985, nava era predată companiei Navrom Constanța, intrând în flota comercială a României socialiste.

Primii ani au fost ani de rutină maritimă — escale, încărcături, drumuri lungi pe mări îndepărtate, sub pavilion românesc. Dar lumea se schimba rapid, iar România odată cu ea.

După 1990, în haosul reorganizărilor postrevoluționare, Navrom a fost desființată și împărțită în trei companii: Navrom, Romline și Petromin. Călugăreni a intrat în patrimoniul Romline Constanța, continuând să navigheze, deocamdată, sub același nume și același pavilion.

În aprilie 1994, nava a fost închiriată, printr-un contract de tip bare-boat, companiei Interocean Services SRL București. Nimic nu se schimbase la exterior — același nume, același pavilion românesc — dar ceasul numărătoarei inverse începuse deja să ticăie.

Patru ani mai târziu, în noiembrie 1998, Romline a decis să vândă o parte din flotă prin negociere directă cu operatorii care le aveau închiriate. Călugăreni a fost cumpărat chiar de Interocean Services, la 25 noiembrie 1998. O dată cu vânzarea, a venit și prima schimbare de identitate: nava a devenit Interocean 1. Pavilionul românesc a mai flutururat o vreme, ca un ultim salut.

Primăvara lui 2001 a adus o nouă transformare. Nava a fost transferată către Pernas Enterprises, o subsidiară din Bahamas a aceluiași grup Interocean. Numele s-a schimbat din nou — de data aceasta în Gulf Pride — iar coca a fost vopsită în roșu aprins, suprastructura rămânând albă. Pavilionul bolivian a înlocuit cel românesc, iar legătura vizibilă cu țara de origine dispărea aproape complet.

Din august 2001, operarea navei a revenit companiei Romanian Maritime, alături de alte foste cargouri românești cu nume de orașe și munți — Golden Gemini, Golden Aries, Sancris, Stella M. Pavilionul a fost schimbat cu cel panamez. Un cargou românesc în nume, dar tot mai puțin în realitate.

Vara lui 2006 a adus cel mai dramatic moment din istoria navei. În timp ce naviga de la Bombay spre portul african Djibouti, Gulf Pride a intrat în coliziune cu un corp submers. Spartura în coca a inundat magazia numărul 3. Nava a reușit totuși să ajungă la destinație, dar acolo o aștepta o nouă lovitură: autoritățile africane au arestat-o pentru litigii legate de marfa compromisă — orezul din magazia inundată.

Zece dintre cei 18 membri ai echipajului au fost repatriați. Ceilalți opt au rămas la bord. Săptămânile au trecut, apoi lunile. La începutul lui 2007, situația devenise critică — oamenii rămăseseră fără hrană și apă. Restanțele salariale depășeau 70.000 de euro. Autoritățile locale oscilau între a permite reparațiile și a scoate nava la licitație pentru recuperarea datoriilor.

În cele din urmă, totul s-a rezolvat pe cale amiabilă. Nava a fost reparată provizoriu și, la începutul toamnei lui 2007, s-a întors la Constanța. Opt oameni putuseră, în sfârșit, să coboare pe uscat.

Dar povestea nu se terminase. În februarie 2008, nava a fost vândută companiei siriene Zahra Maritime Services și a primit un nou nume: Maria C. Câteva luni mai târziu, în decembrie 2008, o nouă redenumire — Oranus — și un nou pavilion, cel al statului St. Kitts & Nevis. Din noiembrie 2010, pavilionul tanzanian a fost cel care a fâlfâit pe catarg.

Sub toate aceste nume și pavilioane, nava continua să apară, discret și constant, în portul Constanța. Ca și cum, indiferent de câte identități îmbrăcase, ceva o atrăgea înapoi spre locurile de unde plecase.

Pe 28 februarie 2014, cargoul — botezat cândva Călugăreni, pe malul Dunării — a acostat pentru ultima oară, la Alang, în India. Acolo, pe plajele de dezmembrare, sute de nave își trăiesc ultimele zile. Oțelul e tăiat, sortat, topit și refolosit.

Aproape treizeci de ani de navigație. Șapte nume. Pavilioane din România, Bolivia, Panama, Siria, St. Kitts & Nevis, Tanzania. Și, la început, un șantier naval pe Dunăre și un nume de sat românesc.