După ce în perioada 2003-2005 asociația scafandrilor și salvamarilor din Constanța a raportat scăderea cazurilor de înec la Zero, în prezent pare că ne aflăm la polul opus: “Au fost 26 de înecuri în care nu s-a putut face resuscitarea. Față de anul trecut este o scădere” informa, pe 20 August 2017, Raed Arafat. Ce nu ne-a spus secretarul de stat Arafat este că, dintre cele 26 de cazuri înregistrare pe tot litoralul românesc, 4 s-au petrecut la Eforie și 1 pe plaja Trei Papuci din Constanța (adică 20% din total).

Așa a devenit peste noapte Eforie “punctul negru” al litoralului. N-au fost amintite nici cele peste 100 de situații din vara aceasta în care diverse persoane s-au aflat la un pas de moarte fiind salvate în ultimul moment de la înec.

Pe lângă statistică, ultimul eveniment tragic, cel din 19 August, care a dus la moarte scriitorului Mircea Țuglea mi-a atras în mod special atenția după ce agenția MediaFax a precizat că “Mircea Ţuglea cel mai probabil a fost prins de un curent şi tras în jos.”  Totodată, o doamnă din Constanța care se afla pe plajă în acel moment a declarat ziariștilor de la Adevărul următoarele: “curenţii erau puternici, nu am putut înota şi nici sta în apă. Valurile loveau cu forţa şi formau vârtejuri. Marea a adus rapane din larg, ceea ce spune multe despre curenţi. Am văzut inclusiv meduze uriaşe pe care le vezi doar în larg“.

Plaja „Trei Papuci” din Constanta

În ziua cu pricina serviciul „SALVAMAR” de pe plaja Trei Papuci arborase steagul Galben, adică “marea este agitată, scăldatul este permis doar înotătorilor experimentați.” Nu știm încă foarte clar dacă scriitorul Mircea Țuglea a murit din cauza unui stop-cardiac sau “tras de curent” sub apă, cert este că, unul dintre salvamari prezenți “l-a văzut pe Mircea Ţuglea când a dat din mâini.” 

Curentul de retur

Existența așa-numitului “curentul de retur” care se formează pe un coridor îngust de 2-3 metri și care se mișcă cu o viteză de 5Km la oră este reală și demonstrată. Forța acestor curenți de pe litoralul nostru a fost prezentată acum 2 zile și de cei de la Observator (Antena 3) printr-un experiment în care un manechin gonflabil lăsat în derivă a fost plimbat de curent spre larg cu o viteză de 10 metri pe minut.

Care este legătura dintre Eforie și plaja Trei Papuci ?

Surprins de aceste informații ciudate, în cursul zilei de Vineri am pus mâna pe telefon și l-am sunat pe șeful SALVAMAR de la Eforie să-l întreb cum își explică această situație. Fără să stea pe gânduri omul mi-a povestit că “în urma lucrărilor de îndiguire am descoperit anul trecut o groapă la capul digului. Iarna a mișcat nisipul de lângă dig iar nisipul este mișcător.”

Lucrările de îndigurie ?!

Explicația acestui om mi-a ridicat un mare semn de întrebare: După cum toată lumea știe deja, plajele din Constanța și Eforie au fost extinse printr-un proiect realizat din fonduri euoropene, demarat pe 1 August 2013 şi recepţionat de Apele Române pe 29 Decembrie 2015.

În intervalul amintit s-au realizat 1.400 de metri liniari de diguri submerse, 4.000 de metri liniari de diguri de suprafață și s-au pompat la țărm 3,4 milioane de metri cubi de nisip.

Merg pe firul epic al proiectului și găsesc un articol publicat cu doar 6 luni în urmă de Evenimentul Zilei care ne pune pe tavă următoarele informații uluitoare: “După o iarnă ușoară, în care n-au fost mai mult de două – trei furtuni, ample porţiuni din plajele extinse de la Mamaia şi Eforie Nord s-au surpat. O parte din nisipul adus la țărm, pe bani grei – plătiți și de UE și de statul Român – în cadrul unui proiect de consolidare, a fost spălat de mare.”

Păi dacă plajele se surpă, dacă „SALVAMAR” Eforie susține că în 2016 a găsit o groapă adâncă lângă dig (acum împrejmuită) și că nisipul de pe fundul mării a devenit mișcător, atunci unde este cu adevărat problema?

Digurile submerse… o poveste de Dosarele-X

Digul nu este un moft, el poate schimba direcția curenților maritimi diminuând forța și dimensiunea valurilor. Ei bine, în timp ce experiții regimului comunist au construit (înainte de 1989) în stațiunea Mamaia diguri de larg, așezate paralel cu linia litoralului dar de suprafață (emerse) vizibile și azi, olandezii de la Van Oord care s-au ocupat de noul proiect de consolidare au ales ca soluție tehnică digurile submerse (pe care nu le vezi!).

Dig de suprafață – Mamaia

În primul rând aceste diguri nu au aceeaşi eficienţă precum cele de suprafață (mai mari, mai înalte) iar în al doilea rând „băieții” au schimbat și soluția tehnică inițială, înlocuind elementele prefabricate din beton cu piatră de calcar…

Digul scufundat (submers) – Plaja Trei Papuci

În aceste condiții “filmările subacvatice realizate în zona digurilor submarine atestă că lipsa structurilor prefabricate a dus la expunerea nucleului şi împrăştierea blocurilor de piatră din manta. De asemenea, se poate observa o împrăştiere accentuată a blocurilor de piatră în sectorul realizat de Porr Bau, acolo unde s-au creat adevărate cratere în digul submers. Efectul este vizibil pe plaja din zona hotelului Perla din Mamaia. Din aceleaşi filmări se poate constata că digurile submerse executate de firma olandeză sunt şi ele o adunătură de blocuri de calcar într-o structură ceva mai compactă. Este foarte probabil ca eroziunea să devină mai agresivă în următorii ani, când piatra din digurile submerse se va mai eroda şi va fi împrăştiată de furtuni” așa cum ne informa pe 27 Martie 2017 cotidianul Evenimentul Zilei. Deci mai avem sau nu diguri?

Cine sunt „băieții” și frații noștri ?

Japonia – Această poveste cu „protecția și reabilitarea litoralului românesc” este una veche, inițiată pe vremea guvernului Năstase. Primii care s-au grăbit să ne ofere „consultanță” în această problemă dar și pentru „dezvoltarea Portului Constanța” a fost prietenii noștri niponi de la JICA (Agenția de Cooperare Internațională Japoneză). De ce tocmai Japonia? Păi japonezilor le plac foarte mult infrastructurile noastre strategice: sistematizare capitalei București, terminalele de gaze şi containere din portul Constanţa, proiectul de ecologizare de la CET Turceni și altele de genul acesta.

Prin 2007 un anume Yoshimi Goda – mare profesor la Universitatea din Yokohama – explica la Constanța că „viteza de eroziune a plajelor noastre este de aproximativ 2 metri pe an.” Bine că ne spun japonezii că noi nu suntem în stare…

Țările de Jos – Olandezii de la compania Van Oord care s-au ocupat să ne facă digurile submerse din calcar și-au făcut simțită prezența prin 2008, aunci când au lucrat pentru răposatul Dinu Patriciu la Rompetrol. Van Oord a construit pentru Rompetrol un terminal petrolier în portul Midia în valoare de 150 de milioane dolari. Proiectul este unul strategic, concurent direct al conductei Burgas-Alexandropolis care ocolește pe uscat Bosforul. Adică bulgarii n-au fost foarte fericiți și din acest motiv spuneau că pe litoralul românesc se face „turism petrochimic” aluzie la prezența rafinăriei Petromidia (Rompetrol). 

Este nostim și faptul că Van Oord își are sediul central în Rotterdam, concurent direct al portului Constața și motivul real pentru care Olanda s-a opus aderării țării noastre la spațiul  Schengen. Dacă România intră în zona Schengen supremația Portului Rotterdam este direct amenințată. Discutăm despre mărfurile extracomunitare care intră în Europa și pe care uneori olandezii „nu reușesc” probabil să le fiscalizeze la vama Rotterdam. De altfel experții olandezi s-au oferit deja de prin 2012 să ne facă și „managementul” portului Constanța însă ai noștri au fentat pentru moment această ofertă.

Vă rog să observați că avem olandezi cam în toate șantierele navale importante. La Galați, grupul Damen a achiziționat șantierul naval în 1999, după care pe cel de la Giurgiu, pentru ca în 2017 să aflăm că tot olandezii de la Damen vor prelua și Daewoo Mangalia. Cu alte cuvinte și-au propus să ne cumpere bucată cu bucată, să ne exploateze experiența în domeniul maritim și forța de muncă prost plătită iar ulterior să aducă asiatici să ne înlocuiască.

La capitolul „consulanți” mai intră și Royal Haskoning – tot niște olandezi dar nu din Rotterdam ci din Amersfoort. Au avut și o firmă pe la noi, Haskoning Romania SRL înmatriculată în 2005, pe care s-au gândit să o radieze între timp. În portofoliul lor se găsesc societăți importante din industria petrolieră precum Chevron, Exxon Mobil dar și compania autohtonă Petrom sau rușii de la Rosneft. Se laudă că lucrează încă din 1994 în România la diverse proiecte legate în general de proiecția mediului, resurse de apă și tratarea apei. 

Băieții de la noi – Din partea română și-au mai băgat nasul GeoEcoMar fostul Centrul Român de Geologie și Geoecologie Marină, Institutul Naţional de Cercetare – Dezvoltare Marină “Grigore Antipa” și inginerul proiectului Romair Consulting o societatea speciaizată în implementarea proiectelor realizate din fonduri europene despre care găsiți suficiente detalii relevante în presă.